20 de ani de la aderarea României la Convenţia UNESCO

20 de ani de la aderarea României la Convenţia UNESCO

Ministerul Afacerilor Externe şi Comisia Naţională a României pentru UNESCO au organizat la 16 noiembrie 2010 la sediul MAE, Sala Gafencu, o reuniune aniversară pentru a marca 20 de ani de la aderarea României la Convenţia UNESCO pentru Protejarea Patrimoniului Mondial, Cultural şi Natural.
La reuniune au fost invitaţi reprezentanţi ai Academiei Române şi ai instituţiilor româneşti care gestionează problematica UNESCO şi ocrotirea patrimoniului: Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Institutul Naţional al Patrimoniului, International Council on Monuments and Sites (ICOMOS) România, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Dezvoltării Regionale şi al Turismului, Ministerul Mediului şi al Pădurilor, Comisia Permanentă Comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, Federaţia Cluburilor UNESCO România, membri ai corpului diplomatic.
Secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Externe, Doru Costea, a subliniat în discursul său, că “programul dedicat protejării patrimoniului mondial constituie o misiune fundamentală a UNESCO, în strânsă legătură cu programele protejării patrimoniului imaterial şi a diversităţii expresiilor culturale. Toate acestea, pe lângă promovarea unui dialog între civilizaţii, sunt menite să contribuie la configurarea unui „nou umanism”, concept ambiţios al UNESCO, la dezvoltarea căruia România doreşte să aibă o contribuţie cât mai activă”.
Totodată, oficialul MAE a arătat că “prin aderarea la această Convenţie România, nu s-a gândit însă doar la beneficii, ci mai ales la respectarea exigenţei principale de a proteja patrimoniul naţional listat UNESCO, ceea ce reprezintă o responsabilitate deosebită. Să ne amintim că există şi o listă a patrimoniului în pericol şi că declasarea siturilor prezente pe lista reprezentativă a patrimoniului mondial este o realitate. Respectarea Convenţiei a devenit o miză complexă care depăşeşte mult interesul pur cultural”.
Cu acest prilej, a fost organizată o expoziţie dedicată Patrimoniului Mondial, care cuprinde panouri filatelice, puse la dispoziţie de Romfilatelia şi fotografii ale siturilor române incluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, puse la dispoziţie de Institutul Naţional al Patrimoniului.
România are 7 situri înscrise pe lista reprezentativă a Patrimoniului Mondial, dintre care 1 obiectiv natural şi 6 bunuri culturale. Primul obiectiv românesc înscris pe lista Patrimoniului Mondial, încă din anul 1991, este rezervaţia biosferei Delta Dunării, cea mai mare şi mai bine conservată deltă din Europa.
În anul 1993, România a primit acceptul pentru includerea a trei noi obiective: Mănăstirea Horezu, o capodoperă a stilului brâncovenesc, Cetatea evanghelică fortificată de la Biertan (sit extins în 1999, sub titlul Aşezări rurale cu biserici fortificate din Transilvania)şi Bisericile din Nordul Moldovei, opt biserici cu picturi murale exterioare, unice în Europa. (Comitetul Patrimoniului Mondial UNESCO, reunit în Brazilia în perioada 25 iulie – 3 august 2010 a decis înscrierea Bisericii Învierii a Mănăstirii Suceviţa pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Mondial ca extensie a sitului celor 7 biserici pictate din Nordul Moldovei”, înscris în 1993).În 1999 au fost înscrise siturile Bisericile de lemn maramureşene, considerate drept exemple remarcabile ale arhitecturii vernaculare din lemn, Centrul istoric al Sighişoarei, un exemplu al unui mic oraş medieval fortificat şi Fortificaţiile dacice din Munţii Orăştiei.

Marius T.