Cea mai mare jignire: ”Şcheieni” în loc de românii din Şcheii Braşovului

Cea mai mare jignire:  ”Şcheieni” în loc de românii din Şcheii Braşovului

Academicianul braşovean, Alexandru Surdu, la lansarea cărţii Şcheii Braşovului a făcut unele precizări în ceea ce priveşte numirea românilor din Şcheii Braşovului „şcheieni”, fapt care este considerat cea mai mare jignire adusă acestora. Totodată, academicianul a vorbit despre obiceiurile şi tradiţiile Junilor şi despre costumaţia lor, care pe vremuri, arătau ca nişte costume populare româneşti şi nicidecum încărcate cu paiete, aşa cum se prezintă ele astăzi.

Legenda Junelui din Şchei şi bradul cu cruce

Academicianul Alexandru Surdu a menţionat că în cartea pe care a scris-o este o poveste căreia i-a dat o interpretare deosebită: „Aici s-au perindat şi alte naţiuni care au ocupat Braşovul. Acum Şcheiul e un cartier al oraşului, la mijloc o cetate cu ziduri uriaşe, făcute de oameni uriaşi. O singură dată românii din Şcheii Braşovului au încercat să cucerească cetatea, fapt ce era greu de realizat, ţinând cont de dimensiunile ei. A existat o legendă pe care am prins-o şi în cartea mea, chiar la sfârşit. Legenda spunea că dacă un june va reuşi să intre în cetate, să înconjoare Casa Sfatului de trei ori şi să pună un brad în vârf, va cuceri cetatea. În 1918, a intrat pentru prima dată un june în cetate, a ocolit Casa Sfatului de trei ori şi a pus bradul cu cruce în vârf – un simbol al proprietăţii. Tot în 1918 s-a pus şi Crucea de pe Caraiman ca să vadă toţi că aici sunt români. Deci, în 1918, s-a îndeplinit dorinţa românilor şi s-a încheiat legenda.”

Obiceiul care rezistă

Alexandru Surdu se documentează despre istoria românilor din Şcheii Braşovului şi vine cu elemente care nu se găsesc astăzi şi care se opresc la 1918, odată cu realizarea Marii Uniri: „Înainte de această dată exista o decădere a Şcheiului şi existau serbări ale junilor din Bartolomeu, Codlea, Săcele, Ţara Făgăraşului şi Zona Sibiului. Dar cei din Şchei aveau inspiraţie şi au făcut un obicei care să placă de-a lungul timpului. Ei au nişte costume care nu se găsesc nicăieri în România. Pe vremuri erau costume populare româneşti, dar în urmă cu 20 de ani au pus paiete la costume şi au împodobit harnaşamentele cailor. Ei reprezentau şi o unitate de tip militar, pentru că au participat la Războiul de Independenţă şi la Primul Război Mondial. Totodată, reprezentau un ritual de trecere de la adolescenţă la junie. Paradoxal, existau grupuri de juni care erau numiţi „Junii Bătrâni”, deşi n-ai cum să-i zici unui bătrân, june. Practic, sunt grupurile de bătrâni care participă la acţiunile tinerilor. O altă observaţie pe care o fac şi pentru care mi-am tot bătut gura este aceea că nu trebuie să se vorbească despre românii din Şchei ca despre şcheieni. Repet, este cea mai mare jignire adusă românilor din Şchei”.

Ileana Gafton Dragoş