Alexandru Mihail Niţă – „Paradiziaca expediţie”

Alexandru Mihail Niţă – „Paradiziaca expediţie”

A treia carte a scriitorului Alexandru Mihail Niţă, vieţuitor la Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, a văzut lumina tiparului prin Editura Christiana, însoţită de cuvântul Pr. Prof. Vasile Mihoc. Cartea a fost deja lansată la Librăria „Libris” din Braşov, într-un cerc de oameni de cultură braşoveni şi invitaţi, alături de Pr. Prof. Univ. Ovidiu Moceanu. Cel de-al treilea titlu al cărilor lui Alexandru Mihail Niţă a adus comentarii şi a făcut referire la romanul religios, între real şi fantastic, asociere şi disociere (ultimul cuvânt făcând referire la lumea rătăcitoare), trup şi suflet, toate făcând o reală incursiune datorită bunăvoinţei lui Dumnezeu.
De la primele rânduri, autorul reuşeşte să ne călăuzească providenţial, pe drumul îngust şi anevoios, pe care fiecare îl alegem folosindu-ne de liberul arbitru. Dacă reuşim sau nu reuşim, Alexandru Mihail Niţă ne ajută să ne aşeze pe drumul drept, păzit de Sfântul Christofor – Purtătorul de Hristos, care are grijă să ne poarte de la Big Bang până la Apocalipsă. Vai, ce călătorie! O poţi parcurge uşor dacă ai sufletul deschis, credinţă în Dumnezeu şi sprijin în toiagul rugăciunii. Cartea se citeşte uşor, aşa cum a arătat în „Cuvânt Înainte” Pr. Prof. Vasile Mihoc. Chiar dacă cititul este uşor, simţi cum cuvintele te fură, te mototolesc în ghemul coalei albe de hârtie, apoi te aruncă (nu la coşul de gunoi) în lumina strălucitoare a minţii, după care te coboară în chingile sufletului, de unde vrei să scapi, să fugi spre cunoaştere, să te agăţi de firul luminii care urcă spre Dumnezeu, ca o săgeată vie, pentru a ne arăta că EXISTĂ.

Călătorul în lumină

Alexandru Mihail Niţă este un adevărat scormonitor în limină, pentru a găsi strălucirea ei, cu care apoi se învăluie. Cuvintele curg repejor pentru regăsirea confortului spiritual, în care s-a aşezat pentru a spune ceva şi celorlalţi mai puţin văzători, mai puţin simţitori şi mai puţin gânditori, dar care prin strădanie îşi doresc, prin tăria sufletului, să le dobândească pe toate trei. Şi cum speranţa moare ultima, ne place să credem că fiecare are dreptul să privească spre adevăr, să se apropie de el, să-l cunoască şi să şi-l însuşească, aşa cum autorul a reuşit şi a avut bunăvoinţa să ne împărtăşească.
Drumul pe care cititorul îl parcurge în această carte, sub denumirea „Paradiziaca expediţie” este, într-adevăr, o expediţie în cunoscut şi necunoscut, în lume şi prin lume şi dincolo de ea. Aici veţi da de taine pe care o să le cunoaşteţi sau poate doar o să le simţiţi, pentru că ele există, vă pot face viaţa mai bună, mai uşoară şi chiar împlinită. Aşadar, cititorule, nu zăbovi şi pătrunde în fantastica experienţă dumnezeiască!

Ileana Gafton Dragoş