Ultima condamnare a României la CEDO – document integral

Ultima condamnare a României la CEDO – document integral

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), a pronunțat recent o hotărâre de condamnare a sistemului judiciar din România în cauza Anamaria – Loredana Orășanu și 74 de petenti vs. România. Oficialii români au tergiversat în mod nepermis cercetarea penală în dosarele Revoluției (11/P/2014 fost 97/P/1990), inclusiv în cazul celor 75 de persoane asasinate după 22 Decembrie 1989.

 

  

 EXTRAS

 Hotararea CEDO din 07 noiembrie 2017 - Orasanu si alti 75 c. Romania

 

  [...]

  5. Situația de fapt, astfel cum a fost prezentată de reclamantă, este  similară celei din Asociația "21 decembrie 1989" și alții contra  României (nr. 33810/07 și 18817/08, §§ 12-41, 24 mai 2011 ). [...]

  6. Între 21 și 27 decembrie 1989, multe persoane, inclusive  reclamanții și / sau rudele lor apropiate implicate în acest caz, au  participat la demonstrațiile anticomuniste din București, Timișoara,  Brașov, Reșița și Craiova, care au condus la căderea regimului

 comunist . Ele au fost răniți sau uciși de focuri de armă în timpul  demonstrațiilor.

  7. În 1990, după răsturnarea regimului comunist, procuratura militară  a deschis investigații privind represiunea armată a demonstrațiilor.  Principala anchetă penală privind folosirea violenței, în special  împotriva demonstranților civili, în timpul evenimentelor din  decembrie 1989 în București și în alte orașe a fost cuprinsă în

 dosarul nr. 97 / P / 1990 (numărul curent 11 / P / 2014). [...]

  12. Dispozițiile legale privind procedura penală în legătură cu  evenimentele din decembrie 1989 și privind limitarea legală a  răspunderii penale sunt detaliate în Asociația "21 decembrie 1989" și  alții (citată mai sus, §§ 95-100) și Mocanu și alții împotriva României [GC], nr. 10865/09, 45886/07 și 32431/08, §§ 193-196, CEDO

 2014 (extrase). [...]

  16. Reclamanții s-au plâns de lipsa unei investigații eficiente, imparțiale și amănunțite, efectuate într-un termen rezonabil și capabile să conducă la identificarea și pedepsirea celor responsabili de represiunea violentă a demonstrațiilor din decembrie 1989 la

 București, Timișoara, Brașov , Reșița și Craiova, când au fost împușcați sau rudele lor apropiate au fost ucise de focuri de armă. Ei si-au intemeiat cererea pe articolul 2 al Convenției.

  17. Având în vedere faptele, Curtea consideră că plângerile referitoare la rănirea reclamanților sau moartea rudelor lor trebuie examinate în temeiul articolului 2 al Convenției EDO. [...]

  33. Guvernul a susținut că mai multi reclamanti (- nn) nu aveau statutul de victimă. Acest lucru se datorează faptului că s-au înscris într-o etapă ulterioară; sau pentru că nu fuseseră niciodată părți în cadrul urmăririi penale principale, deoarece nu și-au exprimat

 intenția de a fi incluse în ea, sau cazurile lor au fost finalizate prin decizia unui procuror.

  34. Reclamanții au susținut că au statutul de victimă, având în vedere absența unei anchete efective în prezenta cauză.

  35. Curtea reiterează faptul că o decizie sau o măsură favorabilă reclamanților nu este, în principiu, suficientă pentru a le privi de statutul lor de "victimă", cu excepția cazului în care autoritățile naționale au recunoscut, în mod expres încălcarea Convenției sau în

 fond, și apoi au acordat despăgubiri (a se vedea, de exemplu, Scordino împotriva Italiei (nr.1) [GC], nr. 36813/97, § 180, CEDO 2006-V).

  36. Referindu-se la prezenta cauză, Curtea notează că nu există dovezi care să indice recunoașterea încălcării invocate de către reclamanți - ineficacitatea cercetării penale - sau o despăgubire acordată de autoritățile naționale în acest sens.

  37. În plus, întrucât ancheta a fost deschisă din oficiu de către autorități (a se vedea punctul 7 de mai sus), o cerere a reclamanților de a se înscrie în cadrul anchetei principale ulterior în cadrul procedurii sau lipsa unei plângeri separate, în funcție de împrejurări de fiecare caz, nu ar putea avea niciun efect asupra situației reclamanților (a se vedea Alecu și alții împotriva României, nr.56838 / 08 și 80 alții, § 31, 27 ianuarie 2015 și Ecaterina Mirea și alții împotriva României, nr. 43626/13 și alte 69, §§ 28-30, 12 aprilie 2016).

  38. Rezumatul considerațiilor de mai sus determină Curtea să respingă obiecția preliminară a Guvernului. [...]

  47. Guvernul a făcut referire la faptele și evoluția urmăririi penale, astfel cum au fost expuse în observațiile prezentate în Asociația "21 decembrie 1989" și alții (citată mai sus) și Alecu și alții (citată mai sus). În plus, au susținut că procurorii militari care au efectuat urmărirea penală au fost independenți și imparțiali în deciziile lor judiciare.

  48. Curtea reiterează faptul că o anchetă trebuie să fie eficientă în sensul că poate conduce la o determinare a circumstanțelor de fapt și la identificarea și pedepsirea celor responsabili. Aceasta nu este o obligație de rezultat, ci de mijloace (vezi Kelly și alții contra Regatului Unit, nr. 30054/96, § 96, 4 mai 2001 și Anguelova împotriva

 Bulgariei, nr.38361 / 97, § 139, CEDO 2002-IV). Obligația statului în temeiul articolului 2 din Convenție nu va fi îndeplinită dacă protecția acordată de dreptul intern există doar teoretic: mai presus de toate, ea trebuie să funcționeze efectiv în practică și necesită

 examinarea promptă a cazului fără întârzieri inutile. Orice deficiență în anchetă care subminează capacitatea sa de a stabili cauza morții sau persoana responsabila, va risca să încalce acest standard (vezi Šilih împotriva Sloveniei [GC], nr.71463 / 01, § 195, 9 aprilie 2009, Varnava și alții contra Turciei [GC], nr 16064/90, 16065/90 , 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 și 16073/90, § 191, CEDO 2009 și Asociația "21 decembrie 1989" și alții, citată mai sus, § 134 ). [...]

 52. Curtea a examinat deja desfășurarea de către autoritățile interne a investigației deschise pentru suprimarea violentă a demonstrațiilor în timpul evenimentelor din decembrie 1989 și a concluzionat că articolul 2 al Convenției a fost încălcat în latura sa procedurala (a se vedea Asociația "21 decembrie 1989 și alții, citată anterior, §§ 133-145 și §§ 152-154 și Alecu și alții, citată mai sus, § 39, a se vedea și Elena Apostol și alții, citată anterior, și Hotărârea Ecaterina Mirea și alții, citată mai sus).  Curtea a constatat în principal că ancheta principală este defectuoasă din punct de vedere procedural, în special din cauza lungimii excesive și a perioadelor lungi de inactivitate, precum și din cauza lipsei implicării (chemarii de catre procurori) victimelor sau a rudelor lor, respectiv, în proceduri ca și lipsa de informare a publicului cu privire la progresul anchetei.

   53. Luând act de faptul că în cazul de față sunt percepute deficiențe similare, Curtea nu vede nici un motiv să se îndepărteze de constatările sale anterioare și consideră că a avut loc o încălcare a articolului 2 al Convenției în latura sa procedurala.

  54. Toți reclamanții s-au plâns de durata procesului penal în evenimentele din decembrie 1989. De asemenea, ei s-au plâns că nu aveau la dispoziție o cale de atac eficientă în ceea ce privește stabilirea pretențiile lor. Aceștia s-au întemeiat în acest sens la articolele 6 § 1 și 13 din Convenție.

  55. Având în vedere constatarea referitoare la articolul 2 (a se vedea punctul 53 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se mai examineze admisibilitatea și emeinicia plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 și / sau al articolului 13 din Convenție (a se vedea, printre alte autorități, Asociația "21 decembrie 1989" și alții, citată mai sus, § 181).

 

 

NOTĂ:

Curtea a stabilit ca dezdăunarea pentru tergiversare, în cele 75 de cereri, să fie de 780.000 Euro, pe care Statul Român, din cauza lipsei unei anchete penale efective, trebuie să le plătească.

 

Eduard Ovidiu Ohanesian