In memoriam Mircea Ţuglea: despre Grazia la Braşov

In memoriam Mircea Ţuglea: despre Grazia la Braşov

Sâmbătă, 6 ianuarie, de la ora 12:00, la Librăria Humanitas din Braşov (Piaţa Sfatului, nr. 16), va avea loc lansarea romanului Grazia, semnat de regretatul poet şi publicist Mircea Ţuglea, apărut în colecţia „Ego. Proză” a Editurii Polirom, în cadrul CenaKLUb Tiuk!, nr. 95.

Invitaţi: Camelia Ţuglea, Cătălin Stanciu
Moderator: Mihail Vakulovski

„Grazia este un roman deopotrivă spectaculos şi profund, epic în sensul tare, dar şi poetic, ficţional, autoficţional şi mistificţional în acelaşi timp. O carte bogată în referinţe livreşti menite să stimuleze şi să amplifice perspectiva cititorului. Dintr-un fel de narcoză a iubirii se nasc cele patru poveşti de dragoste – corespunzătoare capitolelor cărţii –, cele patru graţii Iulia, Cezara, Alina şi Rosa. Erotismul discret fuzionează cu pulsiunile onirice vii şi seducătoare pentru a da naştere unei dimensiuni spaţiale noi, greu de recunoscut, cu toate că evenimentele povestite se petrec în oraşe precum Viena, Florenţa, Iaşi, Constanţa şi Roma.
Grazia este contopirea fericită dintre grazie şi graţie, dintre recunoştinţă şi recunoaştere a celor care, pentru a putea trăi cu adevărat, trebuie să se strecoare unii în mintea celorlalţi. Această carte scrisă şi trăită de Mircea Ţuglea este, după ştiinţa mea, unul dintre puţinele romane cu accente textualiste în măsură să se adreseze marelui public, nu doar celui deprins cu strategiile narative ale postmodernităţii.” (Şerban Axinte)


Mircea Ţuglea despre „Grazia”:

PROIECT: GRAZIA SAU PUNCTUL DE FUGĂ

„Cuvântul Grazia trimite la starea de graţie (în româneşte „graţie”, în engleză „grace”, în franceză „grâce”), dar face aluzie şi la italienescul „grazie” („mulţumesc”), putând fi, totodată, nume propriu în româneşte şi conţinând, printr-o remarcabilă coincidenţă, chiar numele oraşului Graz. Procedeul nu este nou: l-am folosit în titlul primului meu volum de versuri, Proezia, ce intercalează numele celor două genuri, „poezia” şi „proza”, şi care a obţinut în 1996 premiul naţional de debut Poesis, în România.
În ceea ce priveşte subiectul acestui roman, el porneşte, printr-un „punct de fugă” (de aici provenind subtitlul) de la jumătatea anilor 1990, din Austria. Deoarece există un fundal autobiografic foarte clar, trebuie să menţionez că în acea perioadă mă aflam în Austria, studiind literatura comparată şi germanistica la Universitatea din Viena – şi cunosc peisajul acelor ani, nu numai cultural, dar şi politic, foarte bine. Cu toate acestea, romanul nu este unul autobiografic – acţiunea lui se defăşoară atât în Austria (Viena, Graz, Linz, Freistadt), cât şi în România, sau în alte spaţii geografice. Mai importantă decât localizarea, însă, sunt perspectivele sau planurile ficţionale în care se află angrenat personajul, un tânăr imigrant român, aflat în climax-ul unei aventuri amoroase ratate, care hotărăşte, în dimineaţa unei alte nopţi nedormite, traversând o câmpie abia înmugurită în drumul către gara din Freistadt, într-o stare de supra-luciditate – care hotărăşte, deci, că trebuie să se întoarcă acasă. Din „punctul de fugă” al acestei decizii, aflat în „graţia” stării sale supra-lucide, personajul întrevede mental toate posibilele variante pe care le-ar fi luat propria istorie, dar şi istoria „mare”, cu consecinţe complexe în planuri diverse, inclusiv geopolitice, care conduc la constituirea unor adevărate lumi paralele. După aproape douăzeci de ani (moment care ar coincide, deci, cu cel al bursei din Graz), după traversarea atâtor planuri tangente ale realului – pe care cititorul poate să le atribuie „supra-lucidităţii” sau să le considere „adevărate”, cu alte cuvinte să aleagă să creadă că se petrec doar în planul mental al personajului sau că s-au petrecut în „realitate” – aşadar după douăzeci de ani personajul se întoarce în Austria, încercând să reconstituie Grazia, starea sa de graţie de atunci, trecutul, „punctul de fugă”, „adevărul”. Şi să spună, prin toate acestea, un Grazie („mulţumesc”).”


*punctul de fugă (concept folosit pentru prima dată în pictură de artişti renascentişti ca Donatello, Masaccio sau Leonardo da Vinci pentru redarea perspectivei pe hârtie)


Mircea Ţuglea (1974-2017), poet, publicist şi critic literar. A debutat în 1996 cu volumul Proezia, care a obţinut în acelaşi an, la Satu Mare, premiul revistei Poesis. Alte volume publicate: mircea ţuglea (2001), Paul Celan şi avangardismul românesc. Reactualizarea sensului (2007), Lirica lui Paul Celan şi gîndirea contemporană (2013), jivina, divina (2015), Literarsură (2016). Începînd din 2013, a predat la Universitatea din Silistra, Bulgaria, şi la Universitatea „Ovidius” din Constanţa. În 2016 a beneficiat de o rezidenţă de creaţie FILIT la Ipoteşti – aceasta este sursa romanului Grazia.