24 ianuarie 1859 - zi fundamentală a istoriei României

24 ianuarie 1859 - zi fundamentală a istoriei României

24 ianuarie 1859 reprezintă acel moment crucial care a marcat împlinirea unui vis colectiv secular. Pentru ca să devină faptă, generaţia intelectualilor români din prima jumătate a secolului XIX-lea şi-a dedicat viaţa şi creaţia. Scriitori, istorici, economişti, care îşi desăvârşiseră studiile în străinătate - s-au întors în ţara lor hotărâţi să-şi închine toate puterile intelectuale şi morale, Unirii celor două Principate - Muntenia şi Moldova - într-o singură ţară. Au îndurat rigorile unei cenzuri drastice şi fără apel, închisoarea, exilul, dar nu s-au descurajat şi au pornit din nou lupta până când la 24 ianuarie 1859 au biruit. Fără îndoială au ştiut să folosească un context extern care, chiar dacă nu ne era întru totul favorabil, oferea puncte de sprijin deloc neglijabile pentru cauza unionistă.
Unirea de la 24 ianuarie 1859 a fost rodul acelui crez fără de care nu se poate împlini niciun act hotărâtor din istoria unui popor: solidaritatea şi unitatea naţională. Toţi cei care au avut un cuvânt de spus atunci au dovedit mai presus de apartenenţa de clasă, de convingerile sociale şi politice, de dorinţele personale că totul trebuie închinat realizării acelui ideal.

Omul de numele căruia s-a legat această Unire a fost Alexandru Ioan Cuza, care aşa cum spunea Nicolae Iorga „ajuns Domn din întâmplare, prin noroc - nu norocul lui care şi-a cheltuit viaţa în şapte ani.

Cei şapte ani câţi Alexandru Ioan Cuza a ţinut sceptrul Principatelor Unite au fost anii reformelor revoluţionare, cum ţara noastră nu mai cunoscuse până atunci, reforme care au schimbat din temelii aşezămintele retrograde, legiuiri sclerozate care ne situau departe de drumul civilizaţiei europene.