A treia zi de Paşti

A treia zi de Paşti

Marţi este a treia zi de Paşti. Paştile marchează evenimentul fundamental al creştinismului, Invierea lui Isus Cristos, ce a fost in a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Data de inceput a Paştilor marchează inceputul anului ecleziastic creştin (există unele culte creştine care nu sărbătoresc Paştile) şi este o sărbătoare religioasă variabilă - care nu incepe la o dată fixă - insă care incepe obligatoriu intr-o duminică: Ziua Domnului. Paştile sunt intotdeauna la o săptămană după Florii. Data Paştilor se stabileşte in funcţie de echinocţiul de primăvară. Paştile creştin durează 3 zile (cel evreiesc durează 8 zile şi aminteşte ieşirea Evreilor din Egipt).

Sărbătoarea sărbătorilor

Paştile sunt in ortodoxie „sărbătoarea sărbătorilor” şi incheie Postul de 40 zile (cel mai lung şi mai aspru din cele 4 Posturi de durată ale ortodoxiei – celelalte 3 fiind Postul Naşterii Domnului, Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului). După scoaterea in Vinerea Mare din altarul bisericii a epitafului (broderie liturgică cu scena plangerii lui Iisus Cristos de către cei apropiaţi), pană duminica dimineaţa – de ziua Invierii – nu se trag clopotele, ci se bate toaca; dar nu moartea, ci Invierea Domnului este baza credinţei ortodocşilor. Sfanta Lumină se aprinde numai la ortodocşi, an de an, in Sambăta Mare, la ora 13.00 (la mormantul ce a fost al lui Isus Cristos). Crucea – singurul obiect creştin care nu se sfinţeşte, ea fiind aşa dintotdeauna – ca semn de deosebire a crestinilor faţă de cei de altă religie, aminteşte de răstignirea lui Isus Cristos, fiind cea mai puternică armă de apărare a creştinului; rostirea cuvintelor insoţitoare – „In numele Tatălui, al Fiului şi al Sfantului Duh, Amin” e şi rugăciunea cea mai scurtă / pentru implinirea nevoilor.

Paştile, prilej de bucurie duhovnicească

Curăţenia de Paşti coincide cu instalarea anotimpului reinvierii naturii, evidenţiind nevoia credincioşilor de a pune totul in ordine in case / de a se elibera de lucrurile inutile, aşteptand primăvara ca un semn de purificare, reprezentand o formă de revizuire a vieţii – in urma solicitării din timpul postului. Tradiţia consumării cărnii de miel la Paşti datează de pe vremea lui Moise, care a introdus obiceiul cinei pascale iar numele ii provine din limba aramaică, care in romană inseamnă „trecere”. Oul, cu coaja ce ascunde albuşul şi gălbenuşul – simbolizand sursa primordială a vieţii – se consideră că reprezintă pe Creatorul lumii: care produce tot şi conţine totul in sine; intrebuinţarea ouălor vopsite a fost dintotdeauna semnul după care se recunoşteau creştinii. Paştile sunt o explozie de bucurie, care perpetuează explozia de bucurie a ucenicilor care au văzut pe Fiul Domnului inviat; de aceea, credincioşii se salută cu vestea unei bucurii de necomparat cu nici o altă bucurie: „Cristos a inviat!” „Adevărat a inviat!” - pană la Inălţarea Lui, 40 de zile după.

M.B.G.