Copiii sub 7 ani, scoşi din centrele de plasament

Copiii sub 7 ani, scoşi din centrele de plasament

Camera Deputaţilor a votat legea care prevede creşterea vârstei minime de la 3 la 7 ani pentru trimiterea copiilor din sistemul de protecţie în servicii de tip rezidenţial. Votul a fost în unanimitate, cu 289 voturi pentru iar iniţiativa a fost susţinută de parlamentari din toate formaţiunile politice.
"Se întâmplă ca în centre, copiii să devină victime ale abuzului iar această lege impune pentru copiii sub 7 ani o formă de protecţie mai bună decât instituţionalizarea, şi anume plasamentul în familie sau la asistent maternal. România şi-a luat angajamentul de dezinstituţionalizare treptată, mai precis închiderea centrelor de plasament până în 2020, la recomandarea Băncii Mondiale şi UNICEF. Prin votul dat ieri, vor fi modificate alin. (1) şi (2) ale art. 64 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Astfel, plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani va putea fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis.", declară Roxana Mînzatu, deputat PSD de Braşov.
Semnatarele motivează că instituţionalizarea copiilor, dovedită nocivă de către multiple studii ştiinţifice de specialitate încă din anii ’50, are efecte ireversibile atât asupra comportamentului, cât şi asupra dezvoltării ulterioare a minorilor. Copiii crescuţi în centre de plasament au rezultate net inferioare din punct de vedere psiho-social şi cognitiv, cu impact semnificativ inclusiv asupra IQ-ului: media pentru copiii plasaţi în familii de la maximum 6 luni e 101 şi doar 86 pentru cei plasaţi între 6 luni şi 24 de luni.
"Este un prim pas al unei colaborări transpartinice prin care vrem să promovăm legi necesare şi benefice protecţiei copiilor, egalităţii de şanse, sistemului de educaţie şi sănătate. Le mulţumesc colegelor mele parlamentare că au decis să facem acest proiect împreună, că l-au susţinut la fiecare pas şi că astăzi putem spune că avem prima lege realizată de majoritatea femeilor din Parlamentul României", menţionează Oana Bîzgan, deputat independent şi iniţiatoare a proiectului
România încă are una dintre cele mai mari rate de copii în centre de plasament din Europa. Trecerea de la centre rezidenţiale la îngrijire familială, familii substitutive sau asistenţi maternali reprezintă un avantaj şi din punct de vedere financiar. Costurile statului român cu plasarea copiilor în centre sunt de şase ori mai mari decât dacă minorul este plasat în familia extinsă sau substitutivă şi de trei ori mai mari decât plasamentul la asistenţi maternali.
În 2014, prin modificarea unui singur articol (art. 64 din legea 272/ 2004), Parlamentul de la acel moment a oferit celor peste 700 de copii instituţionalizaţi cu vârsta între 2 şi 3 ani şansa de a fi crescuţi într-un mediu familial.
"E un mesaj încurajator când femeile parlamentar îşi unesc forţele în promovarea iniţiativelor legislative, mai ales când acestea vizează drepturi şi şanse egale pentru copii", afirmă deputatul şi vicepreşedintele PSD Roxana Mînzatu.
Potrivit reglementării actuale, copiii sub 3 ani nu pot fi plasaţi în sistem rezidenţial, ci numai în asistenţă maternală sau familii de plasament. Deputatele au apreciat că e important să fie crescută vârsta, având în vedere marile întârzieri şi blocaje din sistemul românesc al adopţiilor. Perioada în care un copil locuieşte într-un mediu de familie este extrem de importantă pentru că îl pregăteşte, de fapt, fie pentru o reintegrare în familia biologică, fie pentru adopţie. Propunerea legislativă va avea efecte benefice pentru copii, dar ea trebuie şi va fi însoţită şi de o reevaluare a întregului sistem al adopţiilor în mandatul acestei legislaturi.

G.I.