Instituţia Medierii a fost cerută de Uniunea Europeană, printre condiţiile de preaderare a României la UE, iar în anul 2006 a intrat în vigoare Legea Medierii. Până în anul 2011, medierea nu a fost foarte vizibilă, dar modificarea legislaţiei, numită şi "mica reformă a Medierii", a adus o creştere spectaculoasă a acestei activităţi. Perioada de glorie a domeniului de activitate s-a terminat repede, încă din anul 2012, când s-a modificat Legea medierii, care a eliminat ceea ce se acordase în 2011, adică posibilitatea ca justiţiabilul care apelează la mediator să-şi poată recupera taxa de timbru. Chiar şi aşa, taxa este jumătate din cea plătită într-un proces obişnuit, iar mulţi avocaţi care vor să termine repede procesele îşi trimit clienţii la mediator, pentru a rezolva o parte a speţei. Cu toate acestea, instituţia Medierii este de la o zi la alta mai puţin vizibilă, mai ales după lansarea în spaţiul public a ideii că mediatorul este un fel de avocat fals.



De fapt, mediatorul nici măcar nu trebuie să fie avocat, pentru a putea exercita această profesie. În mediere nu se lucrează cu norme juridice, ci cu interese şi nevoi. Din acest motiv, mediator nu devine doar o persoană care are studii juridice. "Nu doar avocaţii sau juriştii pot deveni mediatori, ci orice profesionist care îndeplineşte câteva condiţii de bază, impuse prin lege: să aibă studii superioare, să aibă cel puţin trei ani de experienţă în profesia pe care o practică şi să nu fi avut o condamnare", explică mediatorul Rodica Vlaicu, preşedinte al corpului profesional al mediatorilor din judeţul Dâmboviţa.



Mica reformă din anul 2011 şi declinul ulterior



Medierea a-nceput să funcţioneze cu adevărat abia în anul 2011. "În urma modificărilor legislative din anul 2011, dacă aveam un caz pe instanţa statală de judecată şi justiţiabilul reuşea să încheie un acord de mediere, taxa i se returna. Tot prin "mica reformă" a fost modificat conţinutul art. 720, astfel încât, pe litigiile din domeniul comercial înainte de a fi puse pe rolul unei instanţe statale de judecată, trebuia să parcurgă procedura medierii, obligatoriu. Apoi, în 2012, Legea 192/2006 s-a modificat prin Legea 115 şi s-a pierdut prevederea prin care se returna taxa de timbru, iar după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, nu a mai existat articolul 720, care presupunea că medierea era procedură prealabilă pentru litigiile din domeniul comercial, actualele litigii între profesionişti. Probabil, articolul s-a eliminat prin omisiune, considerându-se că există o lege a medierii, iar aceste lucruri ar trebui să fie prevăzute în legea medierii, nu în Codul de procedură civilă", explică mediatorul.



Beneficiile pentru justiţiabili şi pentru stat



Beneficiile medierii sunt multiple, atât pentru justiţiabili, cât şi pentru statul român. "Medierea are beneficii în primul rând pentru justiţiabil. Acesta poate să rezolve mult mai repede, chiar în două săptămâni, un litigiu, în condiţii de confidenţialitate şi cu costuri mult mai mici. De exemplu, în cazul unui litigiu din domeniul transferului drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile, se plăteşte jumătate din taxa de timbru, dacă justiţiabilul a reuşit să încheie un acord de mediere. Dacă vorbim despre un partaj între soţi, onorariul mediatorului se negociază, iar părţile pot plăti în mod egal onorariul mediatorului sau pot conveni să plătească unul mai mult şi celălalt mai puţin. Este o reducere de 50% la taxă pentru imobile. Pentru un apartament în valoare de 40.000 de euro, de exemplu, taxa de timbru este de 1,5%, dacă se face prin intermediul mediatorului, faţă de 3%", în instanţă", explică Rodica Vlaicu.



Sunt beneficii şi pentru statul român: costul mai mic cu administrarea instanţelor, celeritate în soluţionarea cauzelor, un act de justiţie de calitate în restul cauzelor judecate de instanţe, deoarece scade numărul dosarelor, astfel încât judecătorilor le este mai uşor să citească dosarele. Sunt beneficii şi pentru penitenciare. Legiuitorul a dat posibilitatea ca în cazul anumitor infracţiuni să poată interveni un acord de mediere, astfel încât se reduce numărul deţinuţilor din penitenciare şi nu mai este nevoie de legi speciale pentru a elibera condamnaţii mai devreme.



Falsa idee a conflictului cu avocaţii



Medierea nu intră în conflict cu avocatura, ba chiar îi ajută şi pe avocaţi, nu doar pe clienţii lor. "Sunt avocaţi care recomandă medierea şi încheie contracte de celeritate în soluţionarea cauzelor, mai ales dacă reprezintă reclamanţii, iar un contract de mediere ajută foarte mult, din acest punct de vedere", a mai explicat mediatorul Rodica Vlaicu, la conferinţa de presă ocazionată de lansarea oficială a candidaturii la funcţia de membru în Consiliul de Mediere. Sâmbătă, 16 februarie, candidata a susţinut şi o întâlnire de lucru cu mediatorii, la sediul Confederaţiei Patronatul Român, la care a participat şi preşedintele acesteia, Gheorghe Naghiu. De altfel, agenţii economici preferă medierea, în locul instanţelor de judecată. Avantajele medierii sunt multiple pentru firme, cel mai important aspect fiind, în cazul lor, confidenţialitatea.



Faptul că apare în spaţiul public un proces în instanţa de judecată, pentru un agent economic poate însemna pierderi substanţiale. Contează foarte mult şi celeritatea, în litigiile comerciale. "O mediere se desfăşoară într-un timp foarte scurt. Invitarea părţilor la mediere durează în jur de zece zile, apoi sunt şedinţele. Sunt litigii care se soluţionează într-o şedinţă sau în mai multe şedinţe la mediere. Dar, mai mult de trei luni nu poate să dureze o procedură de mediere, pe când în instanţa statală, un litigiu poate dura până la trei, chiar patru ani, timp în care se pot întâmpla foarte multe lucruri într-o firmă, de la pierderi financiare, până la desfiinţarea firmei, astfel încât una dintre părţi poate câştiga procesul, dar nu-şi mai rezolvă problema", explică mediatorul.



A.C.