Scrisoare deschisă la 70 de ani de NATO

Scrisoare deschisă la 70 de ani de NATO

Către :


Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)

În atenţia :

Consiliului Atlanticului de Nord

Domnului Jens Stoltenberg, Secretar General al NATO

Cc:

Oficiul de Presă al NATO

Doamnei Oana Lungescu, Purtător de cuvânt NATO

Notificare

Subsemnatul Ohanesian Eduard Ovidiu, cetăţean român, posesor al C.I. seria ……………, domiciliat în strada ……………………… Bucureşti, România, cetăţean al Uniunii Europene, posesor al paşaportului nr. ……………., în calitate de jurnalist şi de parte civilă (sentinţa penală a Curţii de Apel Bucureşti nr. 122/24 aprilie 2008 şi sentinţa 122/13 iunie 2007, definitive şi irevocabile), sunt victima unei operaţiuni de terorism internaţional, planificată şi realizată, în anul 2005, de celule teroriste, conduse de un cetăţean al SUA şi de un cetăţean român, implicaţi în nenumărate alte activităţi infracţionale (mai ales în contrabandă internaţională cu armament, răpire şi tortură a unui cetăţean al SUA şi a unui jurnalist francez).

I. Luând în considerare condamnarea şi încarcerarea cetăţeanului SUA, Mohammad Munaf, născut la data de 29.11.1962, în Irak, fiul lui Munaf şi Suad, posesor al paşaportului SUA, tip PA, nr. 112264008, cu domiciliul în 53-56 Forest Ave 2R, Sect.5, Ridgewood NY 11385 / New York USA, suspectat că ar fi angajat sau colaborator al Central Information Agency (CIA), dat în urmărire internaţională pentru iniţiere, coordonare şi finanţare a unei acţiuni teroriste prin care au fost răpiţi trei cetăţeni români (cu mandat de executare a unei pedepse cu închisoarea de 10 ani), în prezent, deţinut în Penitenciarul Rahova, luând în considerare condamnarea şi încarcerarea pentru răpire şi terorism internaţional a fostului cetăţean român, Omar Hayssam, născut la data de 01.03.1963, fiul lui Hayssam Khaled Omar şi al lui Zahrei (Farzat), maior (r) în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, condamnat cu executare la 20 de ani pentru iniţiere, coordonare şi finanţare a unei acţiuni teroriste prin care au fost răpiţi trei cetăţeni români, aflat în prezent în Penitenciarul Mărgineni şi având în vedere atât protecţia acordată teroriştilor internaţionali mai înainte menţionaţi, cât şi ascunderea faptelor şi complicilor acestora de către două state membre NATO, România şi Statele Unite ale Americii (SUA), vă aduc la cunoştinţă şi vă sesizez public următoarele :

1. Complicitatea şi conspiraţia instituţiilor politice şi militare ale României şi ale Statelor Unite ale Americii, care au asigurat protecţia şi au ascuns informaţii preţioase depre celule teroriste, contrabandişti internaţionali, răpitori şi pe complicii acestora, fie ei persoane private sau instituţii, care au răpit şi torturat ofiţeri şi cetăţeni obişnuiţi români, americani şi francezi.

2.Referitor la aceste acte grave comise de reprezentanţii militari şi politici ale celor două state membre ale NATO şi partenere pe alte teatre de luptă de pe glob, notific Consiliul Nord-Atlantic, în calitate de victimă a unor acte de terorism internaţional şi trafic ilegal cu armament şi, în calitate de jurnalist, vă solicit să analizaţi cu atenţie şi celeritate faptele descrise mai jos şi să luaţi măsurile de necesare în virtutea principiilor şi obiectivelor care stau la baza Alianţei.

3.De asemenea, vă atrag atenţia că, împotriva principiilor Alianţei, două state partenere în Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), partenere în lupta globală antiteroristă, Statele Unite ale Americii şi România, sprijină nemijlocit acţiuni teroriste şi protejează celule teroriste formate din cetăţeni români, americani, ruşi, arabi şi de alte naţionalităţi, unii dintre aceştia fiind semnalaţi în mai multe rezoluţii emise de Organizaţia Naţiunilor Unite, în rapoarte UNIDIR sau aflaţi pe lista persoanelor căutate prin Interpol, alţii fiind deja condamnaţi şi încarceraţi, după ce s-a procedat în mod repetat la adăpostirea lor în unităţi militare ale SUA.

4.O parte din infractorii de care vorbim au fost eliberaţi sau ţinuţi în custodia forţelor militare aliate, cu bună ştiinţă, pentru a nu fi aduşi în faţa instanţelor de judecată româneşti sau americane, folosindu-se infrastructura şi resursele militare ale statelor respective. Unii dintre terorişti, colaboratorii lor şi celulele din care aceştia fac parte nu au fost niciodată urmăriţi / urmărite, nici anchetaţi sau judecaţi pentru faptele lor, deşi, iniţial, au fost arestaţi pentru răpire sau trafic ilegal cu armament, droguri, ţigări sau alte substanţe sau echipamente supuse embargoului internaţional. În acest scop, înalţi oficiali din cele două state la care facem referire mai sus, au folosit înţelegeri politice la cel mai înalt nivel, acorduri subterane mai vechi şi protocoale noi, clasificate, semnate după 2004, anul în care România a aderat la NATO.

5.Nu au fost căutate, identificate sau anchetate contactele, sursele de finanţare, cercul infracţional şi nu a fost trasată harta relaţională, referitoare la celulele teroriste descrise mai jos. Deşi autorităţile SUA şi România cunoşteau în detaliu date despre infracţiunile multiple desfăşurate de teroriştii implicaţi în răpirea unor ofiţeri de informaţii SUA şi a unor cetăţeni români, irakieni şi francezi, nu au fost întreprinse demersuri pentru stoparea acestor activităţi criminale.

II. Compromiterea şi vulnerabilizarea Alianţei, la cel mai înalt nivel, prin numirea unui oficial controversat în conducerea NATO. Sub steagul fals al luptei împotriva terorismului şi ca urmare a secretizării abuzive a operaţiunilor speciale derulate de structurile de informaţii româneşti şi americane în Siria, România şi Irak, a fost împiedicată anchetarea unor acte grave de terorism, răpire şi contrabandă internaţională cu armament, în care sunt implicate instituţii militarizate din cadrul celor două state membre NATO şi partenere în diverse teatre de război. Astfel, o seamă de terorişti şi criminali, cultivaţi de serviciile secrete, în România, încă dinainte de 1989, au beneficiat, timp de mai multe decenii, de protecţie politică şi suport economico-financiar din partea celor două state, mai ales din partea României.

1.Concret, actele de criminalitate economico-financiară care au asigurat finanţarea terorismului internaţional, derulat de celulele teroriste de care vorbim, pe teritoriul României şi în afară, s-au manifestat pregnant în perioada în care actualul secretar general adjunct al NATO, domnul Mircea Geoană (fiul generalului Ioan Geoană[1], personaj cu funcţii înalte în nomenclatura comunistă, fost şef al Apărării civile, cu activitate intensă anti-NATO, anti-UE, înainte de 1989) ocupa funcţii importante atât în statul român, cât şi în perioada care acesta a activat ca ambasador al României în SUA.

2.De-a lungul carierei sale, Mircea Geoană a păstrat şi cultivat legăturile cu vechiul regim nu numai prin intermediul partidului pe care l-a condus, ci şi în afara lui. De exemplu, unul dintre prietenii săi vechi, generalul SIE, Dan Dumitru, a fost semnalat de jurnalişti, în timpul alegerilor prezidenţiale din 2009, în anturajul lui Geoană, cu arma din dotare la vedere în mijlocul mulţimii. Înainte de 1989, generalul Dumitru a făcut parte din faimoasa unitate de spioni “ilegali" denumită “Fantome", UM 0920/U, care acţiona sub acoperire în spaţiul occidental, împotriva NATO. În democraţie, prietenul lui Mircea Geoană a condus Direcţia Operaţiuni Speciale din spionajul extern, apoi a fost numit şef al Oficiului pentru Relaţiile cu Republica Moldova din subordinea Secretariatului General al Guvernului. Iată cum a fost posibil ca, la 70 de ani de la înfiinţarea Alianţei, domnul Mircea Geoană[2], coleg de partid (Partidul Social Democrat) cu teroristul român Omar Hayssam, cu anturajul descris mai sus, să fie numit secretar general adjunct al NATO.

III.Două state, România şi SUA, aliniate cel puţin la nivel declarativ în lupta globală antiterorism, au muşamalizat şi au ascuns infracţiuni de terorism, răpire şi contrabandă internaţională cu armament, prin eliberarea şi protejarea teroriştilor, făptaşilor şi complicilor acestora, fie că este vorba despre persoane private, reprezentanţi sau agenţi ai instituţiilor de forţă ale României sau ale SUA şi au secretizat abuziv probe (documente, înregistrări audio/video, dosare penale).

1.În operaţiunea “Răpirea din Irak", în care au fost implicaţi şi trei cetăţeni români, au fost ascunse opiniei publice, o perioadă îndelungată, numărul şi identitatea ostaticilor, deţinuţi de gruparea teroristă dirijată de Omar Hayssam - Mohammad Munaf, sub pământ, în ferma aflată la 29 de kilometri sud de Bagdad, în zona denumită de militari Triunghiul Morţii[3] (delimitată de localităţile Iussufia, Mahmudia, Iskandaria). Din totalul celor 55 de zile de detenţie, subsemnatul a fost ţinut ostatic în condiţii foarte grele, în locaţia de mai sus, mai bine de 51 de zile. Ferma în care au fost ţinuţi ostaticii enumeraţi mai sus se afla la coordonatele următoare: ( GPS militar) 33°05’32" Nord şi 44°26’46" Est.

2. Cu alte cuvinte, SUA, România şi Franţa au încercat să ascundă faptul că pe lângă cei trei jurnalişti români ostatici în subsolul fermei irakiene, gruparea infracţională a ţinut sub ameninţarea armelor, un ofiţer de spionaj american, Roy Hallums, o jurnalistă franceză, Florence Aubenas, un ofiţer de aviaţie irakian, Hussein Hanoun, un comerciant filipinez şi alte cinci persoane de naţionalităţi diferite, despre care nu s-au publicat informaţii. Târziu, în anul 2010, fostul ofiţer de spionaj al armatei SUA (Pentagon), Roy Hallums, a primit aviz de la organele contrainformative americane şi a recunoscut, în mod oficial, în cartea sa, cu titlul “Buried Alive"[4], că a fost deţinut sub pământ, alături de jurnaliştii români (Capitolul 20 The Romanians, pagina 129)[5]. De asemenea, Hallums a primit aviz să participe la emisiuni cu nivel maxim de interes în rândul telespectatorilor în SUA, cum ar fi “60 minutes", într-un interviu despre răpirea sa, realizat de Lesley Stahl.

3.Astfel, Roy Hallums confirma indirect ceea ce autorităţile SUA s-au străduit să ascundă şi anume că un cetăţean al SUA, Mohammad Munaf, a fost cel puţin complice la răpirea şi torturarea altui cetăţean SUA (Hallums) şi a unei franţuzoaice (Florence Aubenas). Roy Hallums nu a fost niciodată audiat de procurorii români în dosarul de terorism deschis la Bucureşti (dosar penal nr. 540/D/P/2005), deşi mărturia sa avea o importanţă deosebită. Teroriştii Munaf şi Omar nu au fost cercetaţi sau puşi sub acuzaţie de justiţia SUA sau în Franţa pentru răpire, în cazurile Roy Hallums, Florence Aubenas, ş.a.

4.După câţiva ani de la eliberarea ofiţerului Roy Hallums, armata Statelor Unite ale Americii a declasificat informaţii şi imagini despre recuperarea acestuia de către ofiţerii serviciului special Hostage Working Group[6], aflat sub conducerea colonelului Daniel O’Shea. Sub coordonarea şi folosind documentarea serviciilor secrete ale armatei SUA, postul Discovery Channel a prezentat în documentarul “Kidnapp and Rescue"[7], primele imagini din locaţia în care Hallums a fost ţinut ostatic alături de jurnaliştii români, de jurnalista franceză şi de alte victime ale răpirilor. Beneficiind de filmările originale ( imagini luate din drone şi de pe căştile militarilor ) producătorii documentarului au ascuns cu grijă orice informaţie despre ceilalţi ostatici, fără să facă vreo referire la jurnaliştii români sau la persoana care le-a oferit militarilor informaţii despre ferma cu ostatici.

5.În luna mai 2005, imediat după eliberarea jurnaliştilor români şi aducerea acestora în ţară, Serviciul Român de Informaţii a continuat operaţiunea de muşamalizare a cazului de terorism internaţional. Sub pretextul unui “debriefing", jurnaliştii au fost închişi într-o vilă din complexul SRI, denumit codificat K2-K4-T14[8], după numele străzilor pe care se află, sub paza ofiţerilor antiterorism. În această perioadă, jurnaliştii au fost anchetaţi de echipe mixte formate din magistraţi DIICOT şi ofiţeri de informaţii în lipsa avocaţilor. Declaraţiile luate în aceste condiţii au fost secretizate, dar folosite ca puncte de reper de magistraţii DIICOT în ancheta oficială. Operaţiunea de anchetare ilegală a foştilor ostatici nu se putea derula decât în virtutea unor protocoale dintre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ) şi Serviciul Român de Informaţii, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT).

6.Anchetatorii români au fost interesaţi de informaţiile pe care jurnaliştii le deţin despre adevăratele mize ale operaţiunii de răpire, deoarece în spatele “Răpirii din Irak" se ascundeau alte operaţiuni secrete, iar magistraţii bănuiau o legătură apropiată între unii jurnalişti şi terorişti. Ulterior, lt.-colonel Moaied Abdel Kazem[9], anchetator în cadrul Ministerului de Interne Irakian, a confirmat implicarea unuia dintre jurnaliştii români în organizarea răpirii. Într-o înregistrare video, anchetatorul irakian a acuzat autorităţile române că îl acoperă pe jurnalistul implicat în organizarea operaţiunii de răpire.

7. Pe de altă parte, subsemnatul a descoperit şi a probat că, din dosarul iniţial, cu nr. 540/D/P/2005, anchetatorii au disjuns, în secret, o altă lucrare penală, mult mai importantă, în care au fost ascunse adevăratele mize ale operaţiunii “Răpirea din Irak". Este vorba despre dosarul nr. 628/D/P/2005[10], în care magistraţii anchetau legăturile teroriştilor Omar Hayssam şi Mohammad Munaf cu celula condusă de traficantul de armament Viktor Bout. În dosarul “Armamentul" au fost audiate sute de persoane, politicieni, oameni de afaceri, diplomaţi şi ofiţeri de informaţii. Magistraţii DIICOT au lucrat compartimentat, pe echipe, fiecare cu părticica sa. Singurul care ştia tabloul de ansamblu al dosarului nr. 628/D/P/2005 era procurorul Ciprian Nastasiu.

8. Vă reamintesc faptul că, în timpul anchetelor derulate la Bucureşti, în dosarele nr. 540/D/P/2005 şi nr. 628/D/P/2005, în beciul cu ostatici, de unde fuseseră extraşi românii, zăceau ofiţerul american Roy Hallums, jurnalista franceză Florence Aubenas şi alte persoane. Aveam să aflu mai târziu că serviciile de informaţii ale SUA îi ceruseră pentru interogare, atât pe jurnaliştii români extraşi, cât şi pe teroristul Mohammad Munaf. Autorităţile române au refuzat cererea, pentru că erau suspiciuni rezonabile că cel puţin unul dintre jurnalişti, odraslă de politician şi diplomat, era implicat în organizarea răpirii, familia sa făcând parte din anturajul teroristului Omar Hayssam.

IV. Serviciile de informaţii româneşti şi americane, în complicitate, au ascuns continuu şi au blocat parţial sau total anchetele referitoare la activităţile teroriste derulate de gruparea Viktor Bout-Omar Hayssam-Mohammad Munaf şi complicii acestora[11]. Cel mai important secret din spatele operaţiunii “Răpirea din Irak" este traficul internaţional cu armament, în care teroriştii, unul român, altul american, erau implicaţi până peste cap, alături de Viktor Bout & Comp şi de instituţii şi firme româneşti (Monzer Al Kassar, Ivan Grigorevici Busuioc, Romarm, etc).

1.În încercarea de a ascunde de ochii publicului trocul arme contra droguri ( narcoterorism cum a fost denumit de autorităţile SUA ) care stă în spatele răpirii jurnaliştilor români în Irak, procurorul şef adjunct DIICOT, Ciprian Nastasiu, decide disjungerea unui dosar nou 628/D/P/2005[12], denumit de presă “Armamentul", din 540/D/P/2005, dosarul răpirii. Disjungerea s-a produs în data de 4 iulie 2005, în mare secret, prima dovadă a existenţei noului dosar, fiind înregistrată în Procesul verbal încheiat în data de 18.11.2006, semnat de procurorul de caz Ciprian Nastasiu şi de ofiţerul Ministerului de Interne, Miron Cristian Alexandru. Din acest moment autorităţile române şi cele americane au lucrat cot la cot pentru a-l identifica, documenta şi aresta pe traficantul Viktor Anatolyevich Bout şi numai pe acesta, deşi în dosarul nr. 628/D/P/2005 aveau să fie audiaţi şi anchetaţi zeci-sute de oameni de afaceri, politicieni, diplomaţi şi chiar membri ai serviciilor de informaţii.

2. Începând cu anul 2007, ca răsplată pentru obedienţa sa în faţa factorului politic, magistratul care a instrumentat cele mai importante dosare româneşti referitoare la terorismul internaţional, Ciprian Nastasiu, a fost invitat de autorităţile SUA[13], în mai multe rânduri, pentru a conferenţia în faţa cadrelor FBI, CIA şi Secret Service despre rolul colaborării dintre magistraţi şi serviciile secrete (protocoale secrete, echipe comune), metodă dezavuată de întreaga societate românească în ultimii ani şi denunţată de Justiţie ca fiind abuzivă şi ilegală. De remarcat că magistratul Nastasiu, avea soţia angajată în cadrul Serviciului Român de Informaţii, instituţie de contraspionaj intern care a avut numeroase ingerinţe dovedite, ulterior denunţate ca ilegale, în actul de justiţie.

3.Numele traficantului Viktor Bout, în toate formele acestuia, figurează în mai multe rezoluţii ale Naţiunilor Unite şi rapoarte emise de Comitetul de Securitate al Naţiunilor Unite (ONU), printre care SC1532 (2004),SC 8570/1 Decembrie 2005[14]. Decenii la rând, au fost ascunse dovezile despre colaborarea intensă dintre serviciile secrete româneşti cu celulele teroriste şi traficanţii de armament, mai nou, despre relaţia dintre Serviciul Român de Informaţii şi Viktor Bout, în “afacerea rachete antiaeriene şi antitanc contra droguri" derulate cu organizaţii teroriste din Columbia (Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia-Ejército del Pueblo, FARC-EP sau FARC)[15].

4.Într-un raport al UNIDIR din anul 2009, specialiştii semnalau că unul dintre complicii traficantului Viktor Bout, Monzer Al Kassar, a cumpărat arme de la compania românească Romarm[16] pentru a le vinde Forţelor Armate Revoluţionare din Columbia. Monzer al Kassar primise peste 400.000 de dolari pentru contractul de armament, fonduri care erau prezentate ca fiind bani obţinuţi din comerţul organizaţiei FARC cu droguri. Operaţiunea de cumpărare prevedea achiziţionarea de către FARC a 4.350 puşti de asalt AKM, 3.350 puşti de asalt AKMS, 200 puşti de asalt RPK, 50 de puşti sniper Dragunov, 500 de pistoale Makarov, 2 milioane de gloanţe, 120 lansatoare de rachete RPG, 1.650 de grenade PG-7V si 2.400 grenade de mână RGO-78. Organizaţia columbiană FARC a fost declarată teroristă de SUA, încă din anul 1997.

5. Cu ocazia vizitelor de lucru în SUA, procurorul Ciprian Nastasiu a primit de la oficialii americani, o documentaţie impresionantă despre activităţile teroriste ale grupărilor infracţionale coordonate de Viktor Bout, pe tot globul. În calitate de jurnalist am publicat în presa centrală o parte din această amplă documentaţie[17], pe care am primit-o în limba franceză, apoi am trimis-o autorităţilor SUA prin intermediul Ambasadei SUA la Bucureşti. Având în vedere că documentaţia conţine sute de pagini, documente, fotografii, nume, firme, transferuri bancare, date, fapte, sunt pregătit să v-o pun la dispoziţie, la cerere.

6.SUA şi România au ascuns cu grijă faptul că, iniţial, operaţiunea de capturare a traficantului de arme, Viktor Bout şi a complicelui său Monzer Al Kassar, s-a desfăşurat la Bucureşti, în perioada ianuarie-februarie 2008[18], sub coordonarea Drug Enforcement Administration (DEA), cu participarea nemijlocită a Parchetului General (procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - DIICOT) şi a Serviciului Român de Informaţii. Magistraţii DIICOT au ascultat zile-n şir interceptările convorbirilor telefonice dintre traficanţii care se pregăteau să vină în România. Ce căuta DEA, agenţia americană de luptă antidrog, să captureze un traficant de armament la Bucureşti ?

7. În cele din urmă, în data de 6 martie 2008, Bout a fost capturat de ofiţerii DEA şi de Poliţia Thailandeză la etajul 27 al hotelului Sofitel din Bangkok. Documentele de extrădare emise de SUA, după capturarea traficantului, conţin învinuiri grave, printre care şi traficul cu rachete antiaeriene sau rachete antitanc tip Fagot 9K111[19], Fagot 9M111 ( Spigot, în codificare NATO ) sau versiuni mai noi, de fabricaţie sovietică, capabile să distrugă tancuri M1A2 Abrams. Bout a mai fost acuzat şi de conspiraţie în vederea uciderii unor cetăţeni ai SUA. Despre filiera românească a traficului cu arme nu s-a spus nicun cuvânt în instanţele americane.

Din nou, deşi colaborau la identificarea şi neutralizarea celulei de contrabandişti cu armament, deşi exista în lucru, la Bucureşti, un dosar complex de trafic internaţional cu armament în care erau implicaţi Omar Hayssam, Mohammad Munaf şi alţii, SUA şi România au ţinut separat contribuţia teroriştilor români. Am aflat din surse militare că toate rachetele antitanc tip Fagot, de fabricaţie sovietică, au dispărut după 1989, din depozitele Armatei Române ( de exemplu, din depozitele regimentului de infanterie motorizată UM 01278 Someşeni, Cluj Napoca).

8. În anul 2005, la Bucureşti s-a înregistrat o intensificare a activităţilor de strângere de informaţii a agenţilor sudcoreeni. Aceştia erau deosebit de interesaţi de flota românească de aeronave MIG 29 ( 18 bucăţi), abandonate pe aeroportul Mihail Kogălniceanu. Coreea de Sud nu putea permite ca o tehnologie militară atât de performantă să ajungă în mâinile vecinului din nord, care era în relaţii cordiale cu teroristul Omar Hayssam şi cu gruparea infracţională a acestuia. Afacerea MIG 29 a explodat în presă[20]. Aeronavele deosebit de performante erau echipamentele ideale pentru o afacere ilegală, pentru traficanţi ca Bout & Comp.

9. Culmea ironiei, în declaraţia sa, din 4 noiembrie 2011, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, Mark Gitenstein[21], a adresat mulţumiri Guvernului României şi poporului român pentru cooperarea excelentă a procurorilor români din cadrul DIICOT cu instituţii abilitate din SUA, în cazul cetăţeanului rus Viktor Bout, găsit vinovat de un juriu federal american de conspiraţie în vederea vinderii de armament unei organizaţii teroriste (FARC din Columbia). Practic, autorităţile SUA nu erau interesate decât de capturarea traficantului de arme Viktor Bout, pe care l-au încarcerat pentru 25 de ani la Penitenciarul Marion din SUA. Complicii români ai acestuia fie ei persoane sau instituţii nu au dat socoteală.

10. Bout a intrat în istorie şi în atenţia publicului larg, prin două filme realizate de Hollywood, inspirate din activitatea sa infracţională. Cel mai cunoscut film a fost pelicula romanţată “Lord of the War"[22], în care rolul teroristului a fost interpretat de actorul Nicholas Cage.

11.Procurorii DIICOT la care făcea referire ambasadorul SUA în comunicatul său, Ciprian Nastasiu şi Angela Ciurea[23], tocmai fuseseră excluşi din magistratură. În cele din urmă, pentru că întreaga operaţiune a ajuns subiect de presă, magistraţii români care au lucrat în acest dosar, cu structuri de informaţii din mai multe state (SUA, Spania, Irak, Siria, Thailanda) au fost compromişi şi, sub diverse pretexte, au fost înlăturaţi brutal din magistratură. Apoi, întregul dosar “Armamentul" a fost secretizat, iar în anul 2011, a fost închis cu rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale pentru toţi subiecţii anchetei[24].

V. Documentele referitoare la activităţile criminale ale traficantului Viktor Bout, ale teroriştilor Mohammad Munaf şi Omar Hayssam şi ale complicilor acestora, protejaţi şi susţinuţi de instituţiile statului român au fost secretizate abuziv, odată cu închiderea dosarului penal nr. 628/D/P/2005. Au fost falsificate, trunchiate şi ascunse numeroase documente întocmite de comisiile rogatorii româneşti trimise pentru a-i ancheta pe teroriştii români sau americani în Irak sau Siria.

1.Ca urmare, anchetele care privesc răpirea unor jurnalişti în Irak, în anul 2005, traficul ilegal de armament şi de alte substanţe interzise, derulat de gruparea Viktor Bout-Omar Hayssam-Mohammad Munaf, alături de instituţii de forţă din România, dosarele deschise în urma dispariţiei teroriştilor Mohammad Munaf şi Omar Hayssam, au fost compromise s-au închise abuziv, iar magistraţii eliminaţi din anchete. Muşamalizarea afacerii “Viktor Bout" la cel mai înalt nivel, în România, s-a desăvârşit după circa patru ani. Prin adresa nr. 269 din data de 12.01.2012[25], Ministerul Justiţiei transmitea Parlamentului României că, în urma cererii de asistenţă judiciară din SUA, procurorii DIICOT au acordat sprijin în identificarea traficantului de armament Viktor Bout şi că, în România, Bout a făcut obiectul unui dosar penal despre care nu se pot furniza date suplimentare.

2. Au fost şterse sau ascunse urmele colaborării statului român cu terorismul internaţional, după ce în spaţiul public au apărut documente datate în 2006, despre tranzitul armamentului către spaţiul arab, la bordul unor nave sub pavilion nord-coreean (nava Iman T), prin portul Constanţa, cu avizul serviciilor româneşti de informaţii (SRI)[26]. Imediat, presa centrală a speculat pe marginea informaţiilor că aceleaşi nave, sub pavilion nord-coreean, transportaseră în Siria, prin Marea Neagră, tehnologie nucleară destinată construcţiei reactorului nuclear de la Deir-Ez Zor, din nord-vest-ul Siriei. Deşi destinaţia din acte a transporturilor era portul Alexandria, destinaţia reală a navei Iman T era portul Tartous din Siria.

3.Ascunderea traficului cu armament şi tranzitul tehnologiei nucleare nord-coreene, prin portul Constanţa (România), pe nave aflate sub pavilion nord-corean, în zone supuse embargoului internaţional, nu se putea realiza decât prin participarea nemijlocită a procurorului Ciprian Nastasiu, acelaşi magistrat care a instrumentat şi dosarul răpirii jurnaliştilor români din Irak. Dar, după compromiterea şi înlăturarea sa din magistratură, fostul procuror DIICOT, Ciprian Nastasiu, omul care se ocupa de cele mai importante dosare de terorism ale României, s-a răzbunat şi a dezvăluit o parte din nelegiurile celulei teroriste susmenţionate şi relaţiile acesteia în lumea politică, de afaceri şi cu serviciile de informaţii româneşti, în volumul “Prădarea României" publicat în 2009 la Washington[27].

4.Este posibil ca imediat ce şi-au atins scopul, adică arestarea traficantului Viktor Bout, autorităţile SUA să-l fi abandonat pe procurorul Ciprian Nastasiu şi să fi lăsat partenerul român să-şi cureţe propria ogradă. Cert este că magistratul nu a reuşit să ascundă adevăratele mize ale dosarului “Răpirea din Irak", aşa cum scontau şefii săi politici, adică traficul cu armament, cu droguri, cu ţigări şi implicarea autorităţilor române, la cel mai înalt nivel în aceste operaţiuni şi a fost eliminat din sistem. Execuţia magistratului agreat de toate serviciile secrete şi cultivat de spionajul american a fost girată de preşedintele ţării la acea dată, care l-a numit pe Nastasiu “rebut". În aceste condiţii, fostul procuror DIICOT s-a simţit trădat chiar de stăpânii săi şi a recţionat dur, cu dezvăluiri fulminante din culisele statului mafiot.

5. Printre altele, autorul volumului “Prădarea României" avea să lămurească modul în care, în anul 2006, teroristul nr. 1 al României, Omar Hayssam, fugea din ţară la bordul navei Iman T. Din spusele sale reiese că eliberarea teroristului se făcuse la ordin politic. Nava Iman T aparţinea prietenului familiei Omar, Mustafa Tartoussi, şi era comandată de vărul acestuia, Youssef Tartoussi. Terorism de familie. Toţi aceşti complici ai teroristului Omar Hayssam şi o parte din fraţii acestuia, au fost anchetaţi în dosarul de trafic internaţional cu armament nr. 628/D/P/2005. Unii dintre aceştia au fost condamnaţi şi închişi pentru alte infracţiuni. Fratele fugarului Omar, Mukhles, a fost condamnat pentru că l-a ajutat pe terorist să dispară. Acesta din urmă a fugit din ţară la timp. În prezent, Mukhles Omar este urmărit internaţional[28].

6. Tot în dosarul nr. 628/D/P/2005 alături de teroristul Omar Hayssam a fost anchetat şi unul dintre cei mai bogaţi români la acea dată, afaceristul Dinu Patriciu. “Afacerea Sudan"[29], cum a fost intitulat scandalul, a făcut valuri în presă şi a fost întoarsă pe toate părţile, dar a rămas secretizată în ciuda faptului că Patriciu a decedat, iar Omar Hayssam a fost încarcerat.

Anchetatorii români au încercat din răsputeri, pe parcursul audierilor să mă determine să nu menţionez traficul cu armament în declaraţie.

VI.Compromiterea, mituirea şi eliminarea anchetatorilor care s-au ocupat de dosarele penale deschise în urma actelor teroriste, efectuate de grupările infracţionale, au devenit un scop al puterii politice imediat ce magistraţii DIICOT au ajuns cu rapoartele şi anchetele la uşa Preşedinţiei României. Munca agenţilor operativi ai SRI, MAI şi dosarele procurorilor care s-au ocupat în teren de anchetele penale care vizează acte de terorism au fost ţinute la sertar sau blocate politic.

1. În acest fel au fost ascunse şi au fost protejate fondurile şi bunurile mobile şi imobile care alimentau operaţiunile de crimă organizată ale teroriştilor şi traficanţilor de arme susmenţionaţi. Există indicii şi probe temeinice că grupările criminale de care vorbim, complicii şi familiile acestora acţionau de trei sau patru decenii în plan internaţional, sub coordonarea instituţiilor de forţă şi ale serviciilor de informaţii ale României şi ale SUA.

2.Subsemnatul, în calitate de jurnalist, am publicat nenumărate date şi documente clasificate referitoare la activităţile infracţionale de corupţie şi de suport al terorismului internaţional în care au fost implicaţi sau au avut calitatea de organizator cei doi terorişti internaţionali Mohammad Munaf şi Omar Hayssam[30]. Documentele, unele din acestea având caracter secret, dovedeau că, după 1990, autorităţile statului român, la cel mai înalt nivel, cunoşteau în amănunt, pas cu pas, toate infracţiunile comise de cei doi şi că nu au luat nici un fel de măsuri.

3.Am publicat fragmente elocvente din documentul clasificat “Strict Secret" cu titlul “Corupţia în România (1990-2000). Activitatea Consiliului Naţional de Combatere a Corupţiei şi Crimei Organizate"[31], raport complex dezbătut de Consiliul Suprem de Apărare a Țării în anul 2000, care cuprindea, printre altele, un compendiu al infracţiunilor comise de familia teroristului Omar Hayssam pe teritoriul României, timp de un deceniu. Activităţile infracţionale ale celulelor teroriste se derulau în timp ce statul român semna protocoale de aderare la organizaţiile euroatlantice. Am fost hăituit şi marginalizat de agenţii statului român.

4. În anul 2013 am obţinut şi am publicat raportul Direcţiei de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI), serviciul secret al Ministerului de Interne, cu numărul 978970 emis în data de 31.10.2013. Documentul intitulat “Matricea responsabilităţilor în anchetă şi situaţia lui Omar Hayssam"[32] este un adevărat opis al activităţilor infracţionale comise de celulele teroriste coordonate de grupul Bout-Hayssam-Munaf. Anexa documentului conţine sute de rapoarte, emise începând cu anul 2001, clasificate “Secret" sau “Strict secret" despre gruprea susmenţionată, adresate tuturor instituţiilor de forţă ale statului român, DIICOT, IGPF, IGPR, secretar de stat MAI, inclusiv Preşedinţia României. Practic, raportul spionajului MI dovedeşte că autorităţile statului ştiau totul despre infracţiunile comise de terorişti, dar nu au luat nicio măsură pentru a le opri, dimpotrivă, i-au protejat pe infractori.

5. De asemenea, o notă informativă olografă însoţită de informaţia de primă sesizare şi de alte rezoluţii, clasificate “Strict secret"[33], emise de agenţii din teren ai Serviciului Român de Informaţii, în luna august 2001, semnalează în amănunt activităţile derulate de teroristul român Omar Hayssam în sprijinul unor organizaţii teroriste ca Hamas, Hezbollah sau Fraţii Musulmani. Documentele[34] ignorate de şefii SRI dovedesc modul în care principalul organ contrainformativ al României, îl proteja de infractor, ocolind rapoartele agenţilor săi din teren.

6. În aceste condiţii, magistraţii care au instrumentat dosarele de terorism cele mai importante ale României “au trecut cu vederea" complicităţile unor oameni de afaceri şi ale unor politicieni de vază cu celulele infracţionale. Astfel, deşi în pagina 13 a rechizitoriului din dosarul nr. 540/D/P/2005 (Răpirea din Irak), scrie negru pe alb că operaţiunea răpirii s-a pus la cale, la mijlocul lunii martie, în prezenţa teroriştilor şi a unuia dintre jurnaliştii implicaţi, în sediul firmei afaceristului sirian Yassin Mohammad, procurorii nu au mers cu cercetările mai departe. Partener de afaceri al celor doi terorişti şi administrator în cel puţin o firmă dubioasă (Mija Parc), cercetată în dosarele de trafic cu armament, Doctor Yassin a fost unul dintre beneficiarii[35] transferurilor de fonduri folosite de Omar Hayssam în mai multe infracţiuni.

Întâmplător sau nu, spun unii membri ai comunităţii arabe din Bucureşti, Yassin Mohammad s-ar trage dintr-un clan cunoscut în zona Tartous din Siria şi era un personaj agreat de fostul preşedinte Traian Băsescu.

VII.În plan internaţional, complicii teroristului SUA, Mohammad Munaf, în actele de răpire şi terorism săvârşite împotriva unui cetăţean SUA şi împotriva unor cetăţeni români, au fost lăsaţi să scape. La operaţiunea de răpire a jurnaliştilor români, organizată de teroriştii american Mohammad Munaf şi român Omar Hayssam, în martie 2005, au participat, în teren, mai mulţi membri ai familiei Munaf, fraţi, surori, cumnaţi. Înainte de deplasarea jurnaliştilor în Irak, Mohammad Munaf se lăuda în faţa acestora că unul dintre unchii săi făcea parte din galeria celor 55, ce mai căutaţi demnitari irakieni de armata SUA. Pentru a veni în ajutorul militarilor săi, US Army tipărise şi distribuise pachete de cărţi de joc, care trebuiau să ajute la identificarea demnitarilor căutaţi.

Cele două state membre NATO, despre care vorbim, au muşamalizat la unison colaborarea şi activităţile infracţionale internaţionale derulate de familia teroristului Mohammad Munaf, încă din anii ’80, pe teritoriul mai multor ţări : Irak, România, Olanda, SUA, Marea Britanie, Canada.

1.Youssef Munaf Mohammed[36], cunoscător al limbii române şi al limbii engleze, fratele lui Mohammad, personajul care i-a însoţit pe jurnaliştii români prin Bagdad, complice la actele de terorism comise de fratele său, a fost arestat, judecat şi condamnat, apoi a fost eliberat. Sunt indicii că fratele teroristului Munaf nu era la prima acţiune teroristă. În 2005, Youssef avea mâna dreaptă, imobilizată într-un suport din material plastic, deoarece un glonţ de 7,62 mm îi afectase nervii antebraţului. Youssef Munaf vorbea cursiv româneşte, semn că şi acesta a fost şcolit în România, fiind în atenţia autorităţilor. În prezent, Youssef este divorţat, are un copil şi lucrează la un cabinet oftalmologic din Irak.

2.Subliniez că, în conformitate cu dosarul de urmărire penală, la planificarea şi execuţia răpirii jurnaliştilor români în teren, în centrul Bagdadului, au participat următorii terorişti: Mohammad Munaf, fratele acestuia Youssef Munaf Mohammed, Salam Hekmat Muhammed, Abdel Jabbar Abbas Jasem, Omar Jassam Muhammed, Ibrahim Yassin Kadhem[37]. Fosta soţie a teroristului, Georgete, alte surori, cumnaţi şi prieteni din România, Irak, Marea Britanie sau SUA ai lui Munaf[38] au ajutat la spălarea bunurilor mobile şi imobile şi a conturilor folosite de celula teroristă.

3. Povestea teroristului sunnit Mohammad Munaf, cetăţean al SUA începe cu implicarea tatălui său, Munaf Al Amin (de origine turkmenă, născut în 1919) în afacerea “Arme pentru Irak". Munaf Senior a avut 11 copii, 7 băieţi şi 4 fete. Cei mai mulţi dintre aceştia au studii superioare, cu diplome obţinute în afara Irakului. Trei sau patru copii ai familiei Munaf locuiesc şi activează în Occident. Surse din comunitatea arabă din Bucureşti mi-au relatat că, în perioada 1983-1984, alături de fostul preşedinte al SUA, Richard Nixon, de fostul vicepreşedinte al SUA, Spiro T. Agnew, fostul procuror general al SUA, John Mitchell, John Brennan, fostul şef de cabinet al lui Nixon, Munaf Al Amin a fost implicat în livrarea unei importante cantităţi de arme regimului de la Bagdad, sub acoperirea unui transport de uniforme militare produse în România, într-o secţie specială a întreprinderii de confecţii APACA. Afacerea a fost supervizată de Sarkis Garabet Soghanalian, un faimos traficant internaţional de armament, poreclit “Neguţătorul Morţii". Angajat de CIA, Soghanalian avea misiunea să susţină efortul de înarmare al dictatorului Saddam Hussein în războiul irakiano-iranian din anii ’80. Scandalul a făcut subiectul volumului “Prelude to terror", autor Joseph. J. Trento[39]. În paralel cu sprijinul american pentru Irak, la vremea aceea, pe platforma industrială Braşov, mai ales în Uzinele Tractorul Braşov, s-a înregistrat o adevărată paradă a delegaţiilor irakiene şi iraniene interesate să achiziţioneze armament de la regimul comunist român.

În anul 2018, prin intermediul documentarului “Hunting ISIS - episodul Brothers in arms" serviciile de informaţii americane au dezvăluit că, după ocuparea oraşului Mossul din Irak, trupele ISIS au avut acces al armele şi muniţia livrate de SUA dictatorului Saddam Hussein, cu peste trei decenii în urmă.

4.Tot la începutul anilor ’80, îşi începea cariera “universitară" la Institutul de Construcţii Bucureşti, viitorul terorist Mohammad Munaf (fiul cel mai mic al lui Munaf Al Amin) care, şi în calitate de student a comis nenumărate infracţiuni pe teritoriul României. Mohammad, cel mai mic fiu al familiei Munaf, fusese acceptat la studii în capitala României, pentru a scăpa de încorporare în războiul irakiano-iranian. În mod curios, deşi Munaf nu cunoaşte bine limba română, teroristul ar fi terminat facultatea într-un sistem de învăţământ dificil de urmat la vremea aceea chiar şi pentru românii sadea. Conform propriilor declaraţii, în timpul studenţiei, Munaf a accidentat cu automobilul personal o fată din Bucureşti, ulterior mituind atât victima, medicii cât şi organele de anchetă pentru a muşamaliza dosarul penal.

5. Nu se ştie cu precizie nici momentul, nici modul în care Mohammad Munaf a obţinut cetăţenia SUA[40]. Foştii săi parteneri de afaceri din comunitatea arabă din Bucureşti susţin că teroristul nu a călcat niciodată pe teritoriul american. Jurnaliştii de investigaţii care i-au luat urma în SUA, au constatat că adresa teroristului Mohammad Munaf din paşaportul american este falsă. Autorităţile americane, care l-au ascuns şi protejat pe terorist un deceniu, nu au oferit nicio informaţie despre acesta, deşi este cel puţin complice la răpirea şi torturarea cetăţeanului SUA, Roy Hallums, fost ofiţer la Pentagon. De aici putem trage concluzia că Mohammad Munaf a acţionat în România ca “ilegal" CIA, fără acoperire diplomatică.

6.O dovadă indubitabilă că Munaf avea strânse legături cu serviciile secrete ale statelor aliate prezente pe câmpurile de bătălie din Irak este accesul neîngrădit al acestuia la colonelul Khorshid (de origine turkmenă ca şi Munaf), şeful echipei de protecţie a premierului irakian din 2005, Ayad Allawi. Datorită intervenţiei şi insistenţelor telefonice ale teroristului Munaf, jurnaliştii români au reuşit să intre la premierul Allawi şi să stea de vorbă cu acesta, într-unul din fostele palate securizate ale regimului Saddam Hussein, cu numai câteva zile înainte de răpire. Deşi Irakul este o ţară intens supravegheată electronic, serviciile secrete ale armatelor staţionate în zonă nu şi-au dat silinţa să asculte convorbirile telefonice ale teroristului Munaf cu celula pe care o coordona în teren.

7.Demn de remarcat că, după arestarea sa de către forţele armate ale SUA (Forţele de Comandă 134)[41], şi încarcerarea temporară în penitenciarul Abu Ghraib, aflat sub control american, Mohammad Munaf avea să descrie ( declaraţie, pag.1, din 26-27 iulie 2005, la Camp Crooper, Irak)[42] cum a folosit cetăţenia SUA pentru a garanta şi a feri de sechestru o mare parte din averea complicelui său, Omar Hayssam, intrat pe lista neagră a oficialilor de la Bucureşti. Munaf a ajuns în custodia armatei SUA având pe numele său bunuri mobile şi imobile, bani şi acţiuni de zeci de milioane de dolari, obţinute din infracţiuni şi destinate actelor de corupţie şi crimei organizate. Astfel, conform declaraţiei teroristului Mohammad Munaf, la nivelul anului 2005, autorităţile române nu ar fi îndrăznit să se atingă de averea transferată de Omar Hayssam pe numele unui cetăţean al SUA.

8.Transferul teroristului Munaf către autoritatea militară SUA, staţionată în Bagdad, s-a făcut sub supravegherea maiorului SRI Florian Coldea, deşi conform legii, principalul organ contrainformativ, mult lăudat de aliaţi, Serviciul Român de Informaţii, nu avea competenţe în afara teritoriului României. Șeful oficial al operaţiunii de extragere a jurnaliştilor din Irak, din 2005, era generalul SIE Adrian Isac.[43] Martorii cei mai importanţi la faţa locului, la predarea teroristului american sunt: colonelul SIE Octavian Hârşeu, specialist în limba arabă, negociator în criza ostaticilor şi fostul ambasador al României în Irak, Mihai Ștefan Stuparu.

Conform legii, Serviciul Român de Informaţii este autoritatea investită de legi cu gestionarea problemei terorismului, cu excepţia spaţiului MApN (Armata), Ministerului Afacerilor Interne, ambasadelor şi oficiilor consulare române din afara ţării. Din păcate, la ordinul Preşedintelui României, o bună parte din dosarul operaţiunii cunoscută de opinia publică sub numele generic de “Răpirea din Irak", a fost secretizată. Ulterior, chemat în faţa procurorilor, preşedintele a negat că ar fi secretizat vreun document referitor la răpire.

9. După episodul răpirii din martie 2005, medicii Louay Munaf[44] şi Miriam Munaf, frate, respectiv soră a teroristului, acţionari Timesco Ltd,[45] au dispărut din Marea Britanie. Am atras atenţia autorităţilor române şi ale SUA că, prin conturile celor doi fraţi din Marea Britanie, au trecut banii teroristului Mohammad Munaf. Nicio autoritate nu a verificat activitatea acestora. În prezent, Louay Munaf, despre care se spunea că a fost unul dintre medicii lui Saddam Hussein, se pare că activează ca medic oftalmolog în Alberta, Canada. Despre Miriam nu am date concludente. În martie 2005, cei doi fraţi deţineau în centrul Bagdadului o vilă care valora sute de mii de dolari.

10. Pentru a-l ajuta pe Munaf să scape de puşcărie, în 2016, o altă soră a teroristului, care locuieşte în SUA, a virat suma de 20.000 de dolari în conturile unui cunoscut birou de avocatură din Bucureşti. Mohammad Munaf a deschis o acţiune în revizuire, fără succes[46].

VIII.Muşamalizarea anchetei referitoare la răpirea cetăţenilor români din 2005, a început prin transferul teroristului Mohammad Munaf, armatei SUA. Astfel, un personaj cheie în afacerea răpirii era ferit de braţul cel lung al legii. Banii şi bunurile folosite de acesta şi de celula teroristă pe care o coordona au dispărut. O mare parte din averea folosită de terorişti în infracţiuni a intrat în posesia unui personaj dubios, agreat de autorităţile române, Yassin Mohamed, poreclit de presă “Doctor Yassin". La faţa locului, în Ambasada României din Bagadad, în momentul transferului teroristului american, se aflau numeroase cadre militare ale Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului Român de Informaţii, Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei - Direcţia de Informaţii Militare (DIM/J2), diplomaţi acoperiţi, alţi oficiali. Teroristul SUA, Mohammad Munaf trecut în custodia armatei americane numai cu acordul şefului Consiliului de Apărare al Țării, preşedintele României la acea dată, Traian Băsescu. O perioadă lungă de timp, autorităţile române au încercat să ascundă că Munaf a fost adus în Ambasada României din Irak. Oficialii americani au tăcut.

1. Este important de subliniat faptul că, în momentul răpirii jurnaliştilor români, în seara de 28 martie 2005, preşedintele Traian Băsescu efectua o vizită oficială la militarii români staţionaţi în Irak[47]. Preşedintele era în ambasadă şi purta o uniformă MApN a cărei etichetă, cu numele său, era brodată într-una din fabricile unui dizident kurd din Siria (om de afaceri în Bucureşti), pe numele său Imad Kassas. În seara răpirii, unul dintre colegii jurnalişti, din redacţia ziarului România liberă, m-a contactat telefonic şi mi-a confirmat că preşedintele este în Irak.

2.Teroristul Mohammad Munaf a fost livrat Forţei Militare SUA, staţionată în Irak, în perioada 23-26 mai 2005, imediat după extragerea ostaticilor români, din sediul Ambasadei României din Bagdad, adică de pe teritoriul României, fără întocmirea vreunui document. Autoritatea militară SUA staţionată în Bagdad l-a arestat imediat. Munaf a fost protejat pe teritoriul Irakului până în 2015, când în urma scandalului internaţional, jenant pentru SUA şi România, teroristul a fost returnat autorităţilor române.

3.După 2005, Mohammad Munaf, aflat în custodia armatei SUA, în Camp Crooper, Irak, sub numărul de deţinut US91Z200175[48], nu a mai fost cerut de justiţia românească, spre extrădare în vederea judecării. Dovada că teroristul era în custodia armatei SUA este documentată în corespondenţa diplomatică dintre SUA şi România, nota MAE nr. 1232 din data de 11 iulie 2007. Deşi magistraţii anchetatori ( procurorii DIICOT) au făcut eforturi mari pentru ca Munaf să nu fie predat autorităţilor din Irak sau eliberat, ministrul Justiţiei din România, de la acea dată, a emis un ordin clasificat ca document de uz intern, prin care interzicea subordonaţilor săi înaintarea vreunei cereri de extrădare a acestuia. Ministrul de Justiţie, Monica Luisa Macovei, a emis şi semnat Ordinul 1833/C din 5 decembrie 2005[49], prin care a dispus netransmiterea cererii de extrădare din Statele Unite, referitoare la teroristului american Mohammad Munaf.

Conspiraţia internaţională pentru protejarea teroristului Mohammad Munaf, la care au fost părtaşe SUA şi România, a avut motive bine întemeiate. Oficialii celor două state nu erau interesaţi să iasă la iveală participarea unui cetăţean SUA la răpirea şi torturarea unui alt cetăţean SUA, Roy Hallums, fost spion al Pentagonului.

4.Procurorul general al României de la acea dată, generalul Ilie Botoş a dat în judecată Ministerul Justiţiei pentru ca subordonaţii săi să poată cere extrădarea teroristului Mohammad Munaf din SUA şi anchetarea sa. Fără succes. Pentru a i se închide gura, Ilie Botoş a fost demis de la conducerea Parchetului general, a fost decorat şi înaintat în grad şi a fost numit adjunctul directorului Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării[50], mai precis, şef al serviciului de informaţii externe al Armatei, DIM/J2. La plecarea lui din fruntea Parchetului general, Botoş a declarat ameninţător că procurorul Ciprian Nastasiu avea în lucru un dosar deosebit de important referitor la trafic internaţional cu armament. În România, în cazul răpirii, a urmat un simulacru de proces în lipsa principalilor făptuitori.

5.Conform documentelor ulterioare emise de armata SUA şi de Ministerul de Externe român (A/L544/52 /23 mai 2007), Munaf a fost continuu asistat de reprezentanţii autorităţii militare SUA : avocatul Gary Nunn, analist american JIDC Jonathan Brookshire, de alţi ofiţeri FBI care au lucrat la caz alături de comisiile rogatorii trimise din România[51].

6.Timp de un deceniu, teroristul, cetăţean SUA, Mohammad Munaf, a fost protejat de forţele armate ale SUA din Irak, timp în care familia şi complicii acestuia au ascuns şi au spălat bunurile mobile şi imobile obţinute din activităţi infracţionale, folosite în sprijinirea activităţilor de terorism derulate de gruparea condusă de Mohammad Munaf din SUA, România şi Irak. Un rol important în transferul bunurilor obţinute de terorist prin infracţiuni şi prin cesiune de la partenerul să Omar Hayssam, l-a avut familia lui Munaf, prin conexiunile sale din Irak, România, Marea Britanie şi SUA.

7. Astfel, documentele care au ajuns în posesia mea, dovedesc fără putinţă de tăgadă că teroristul Mohammad Munaf înstrăina acţiuni, bunuri, bani, imobile direct din arest, din custodia armatei SUA. Forţele militare ale SUA nu au sechestrat nicio clipă bunurile sau conturile complicilor lui Munaf, părtaşi la actele de terorism internaţional. Aceeaşi situaţie s-a repetat şi în România, unde procesul răpirii a fost tergiversat datorită lipsei teroristului Munaf. Actul de justiţie a fost compromis prin înţelegeri politice şi discuţii de culise între SUA şi România, în încercarea de a proteja un terorist american şi celula acestuia.

IX. Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul Român de Informaţii, alte structuri informative ale armatei române şi ale armatei SUA, aflate în misiune în Irak şi FBI ascund de 15 ani informaţii capitale despre teroriştii menţionaţi mai sus, deşi unii dintre ei erau urmăriţi internaţional de organele de anchetă şi de instituţiile internaţionale poliţieneşti (INTERPOL, EUROPOL) pentru in