Raport despre sănătatea în România: 208 din fiecare 100.000 de decese ar putea fi evitate

Raport despre sănătatea în România: 208 din fiecare 100.000 de decese ar putea fi evitate



Principalele cauze ale mortalităţii evitabile prin prevenţie sunt boala cardiacă ischemică, cancerul pulmonar, decesele cauzate de consumul de alcool şi accidentele, arată datele Raportului privind Starea de Sănătate în Uniunea Europeană 2019, dat publicităţii joi de Comisia Europeană.

Rata mortalităţii prin cauze tratabile a fost cea mai ridicată din UE în România şi a fost, de asemenea, determinată de boala cardiacă ischemică (considerată o boală ce poate fi atât prevenită, cât şi tratată), de accidente vasculare cerebrale, de pneumonie şi de cancerul colorectal. Acest rezultat reflectă provocările considerabile cu care se confruntă sistemul de sănătate în ceea ce ce priveşte furnizarea unui tratament adecvat şi în timp util.

Rata mortalităţii evitabile prin prevenţie s-a aflat în 2016 pe locul al patrulea printre cele mai ridicate din Europa, aspect din care reiese necesitatea unor intervenţii eficace în materie de sănătate publică şi de prevenţie.

Eforturile de îmbunătăţire a prevenţiei au avut un succes limitat

Principalii factori de risc care afectează sănătatea românilor sunt obiceiurile alimentare nesănătoase, fumatul, consumul de alcool şi nivelurile scăzute de activitate fizică. În pofida eforturilor recente orientate către modificarea dietei prin campanii pentru o alimentaţie sănătoasă, nu există dovezi ale unei scăderi a nivelurilor deja ridicate ale consumului de grăsimi animale şi de alimente bogate în calorii, cu conţinut excesiv de zahăr şi sare. În 2015, guvernul a înfiinţat un consiliu naţional care să coordoneze politicile şi acţiunile de reducere a consumului excesiv de alcool.

Cu toate acestea, până în prezent nu au fost adoptate măsuri concrete care să abordeze această problemă majoră de sănătate publică. Au fost depuse unele eforturi pentru reducerea fumatului, printr-o versiune revizuită a Legii din 2016 pentru prevenirea şi combaterea consumului produselor din tutun, care interzice fumatul în toate spaţiile publice interioare, cu excepţia locurilor desemnate, dotate cu ventilaţie corespunzătoare.

În 2018, Ministerul Sănătăţii a anunţat un nou program pentru examinarea factorilor de risc legaţi de bolile cardiovasculare, cu o alocare de 25 de milioane EUR pentru o perioadă de cinci ani. Programul va fi implementat de medicii generalişti, care vor primi plăţi suplimentare, în colaborare cu medicii cardiologi. Se iau măsuri pentru îmbunătăţirea ratelor de imunizare relativ reduse şi aflate în scădere Ratele de imunizare a copiilor sunt printre cele mai scăzute din UE, fapt dovedit de mai multe epidemii de rujeolă înregistrate în ultimii ani în România. Un proiect de lege privind vaccinarea a fost prezentat pentru dezbatere publică în 2017, în scopul de a se reglementa organizarea şi finanţarea imunizării (deşi legea respectivă nu a fost încă adoptată). Acesta prevede o varietate de măsuri pentru creşterea ratelor de vaccinare, inclusiv strategii de sensibilizare a publicului şi de clarificare a responsabilităţilor tuturor actorilor implicaţi în imunizare. De asemenea, legislaţia prevede înfiinţarea unui Grup Tehnic de Coordonare a Activităţilor de Vaccinare, care să ofere consultanţă Ministerului Sănătăţii.

Ratele de vaccinare au scăzut dramatic

România are un calendar de vaccinare recomandat pentru copii, dar imunizarea nu este obligatorie, iar ratele de vaccinare sunt atât sub mediile europene, cât şi sub ţinta recomandată de OMS, şi anume 95 %. Rata scăzută de imunizare a dat naştere mai multor epidemii de rujeolă începând din 2016 (UNICEF, 2019) cu, de exemplu, 3 071 de cazuri de rujeolă raportate în perioada de şase luni cuprinsă între septembrie 2016 şi februarie 2017. Noi măsuri naţionale au fost aprobate ca reacţie la aceste epidemii şi la reticenţa tot mai mare faţă de vaccinuri, inclusiv scăzând vârsta de administrare a primei doze de vaccin de la 12 luni la 9 luni şi recomandându-se ca toţi copiii de până la 9 ani să fie vaccinaţi (Rechel, Richardson & McKee, 2018).

În urma epidemiei grave de rujeolă de la începutul anului 2017, România a optat pentru suspendarea temporară a exporturilor de vaccinuri pentru a asigura stocuri adecvate şi pentru a determina creşterea ratei de vaccinare. În România, produsele farmaceutice tind să fie mai puţin scumpe decât în alte ţări ale UE (cu excepţia unor medicamente noi), ceea ce încurajează exportul paralel şi creşte probabilitatea unor deficite interne3 .

În 2018, Comisia Europeană a acceptat măsura şi a încheiat procedurile de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor împotriva României. În acelaşi timp, România a fost de acord să caute alte modalităţi de a creşte ratele de vaccinare, inclusiv prin pregătire profesională şi prin sporirea gradului de sensibilizare, acţiuni sprijinite prin finanţare din partea UE. Și rata de vaccinare împotriva gripei în rândul persoanelor în vârstă este scăzută şi a scăzut semnificativ de la 54 % în 2007 la 8 % în 2017 (ţinta OMS este de 75 %). Printre motive se numără informarea insuficientă a populaţiei vârstnice privind dreptul la vaccinare gratuită şi faptul că vaccinurile nu ajung în comunităţile nomade, precum cele de etnie romă.

Cheltuielile pentru prevenţie sunt reduse, iar accesul la serviciile de prevenţie este neuniform

În 2017, cheltuielile pentru prevenţie au reprezentat doar 1,8 % din cheltuielile pentru sănătate în România (media UE este de 3,2 %). Dacă se măsoară cheltuielile pentru prevenţie pentru fiecare persoană, se constată că România a cheltuit cel mai puţin pentru prevenţie din UE, după Slovacia. În majoritatea programelor naţionale de politică în domeniul sănătăţii, cum ar fi cele care abordează cancerul sau sănătatea mamei şi a copilului, locul acordat componentei referitoare la prevenţie este redus, iar accentul se pune în principal pe îngrijirea curativă. De asemenea, populaţia nu dispune de un acces echitabil la resurse destinate promovării sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate, cele mai vulnerabile grupuri, precum persoanele de etnie romă şi persoanele fără adăpost, confruntându-se cu obstacole semnificative în ceea ce priveşte accesul. În prezent, există unele măsuri noi pentru îmbunătăţirea accesului la intervenţiile preventive (şi efectiv, într-un sens mai larg, la serviciile de asistenţă medicală) pentru comunităţile excluse (a se vedea secţiunea 5.2 şi caseta 3 referitoare la programul privind mediatorii sanitari de etnie romă).

Rezultatele privind cancerul rămân relativ slabe, dar noile iniţiative încearcă să îmbunătăţească procesul de screening, diagnosticare şi tratament

Ratele de supravieţuire la cinci ani în urma unor tipuri de cancer tratabile, cum ar fi cancerul de sân, de prostată şi de col uterin, sunt mult sub mediile UE în special, pentru tipurile de cancer care pot fi prevenite prin reducerea la minimum a factorilor de risc, cum ar fi cancerul pulmonar (11 %), de stomac (3 %) şi hepatic (13 %). Rezultatele slabe menţionate sugerează că este necesar ca tratamentul să fie administrat la timp, iar eficacitatea sa să crească. Acest aspect este recunoscut de guvern, care implementează Planul Naţional Multianual Integrat de Control al Cancerului pentru perioada 2016-2020, în încercarea de a îmbunătăţi diagnosticarea şi tratamentul în cazul celor mai comune tipuri de cancer. De asemenea, nu se face un screening sistematic pentru această boală, se înregistrează o participare scăzută la această procedură şi o calitate sub nivelul optim a practicilor de screening.

În 2014, doar un sfert dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 20 şi 69 de ani au declarat că au făcut screeningul pentru cancerul de col uterin în cei doi ani precedenţi (comparativ cu media UE de 66 %). Doar 6 % dintre femeile din România cu vârsta cuprinsă între 50 şi 69 de ani au raportat că au efectuat un screening pentru cancerul de sân în aceeaşi perioadă (media UE: 60 %) şi doar 5 % dintre cele cu vârsta cuprinsă între 50 şi 74 de ani făcuseră testul pentru cancer colorectal (media UE: 47 %). În perioada 2018-2019, cu sprijinul fondurilor structurale ale UE şi al Băncii Mondiale, au fost introduse programe naţionale de screening pentru cancerul de sân, de col uterin şi colorectal.

Rezistenţa la antimicrobiene a fost recunoscută drept o preocupare majoră

Nivelurile de rezistenţă la antimicrobiene se menţin ridicate în România. În 2017, s-a constatat în urma testărilor că 22,5 % din izolatele de Klebsiella pneumoniae erau rezistente la carbapeneme, o clasă puternică de antibiotice de ultimă linie. Această cifră este pe locul trei în lista celor mai mari procente din UE, deşi a scăzut din 2016 (31,4 %) (ECDC, 2018). Începând din noiembrie 2018, s-au luat măsuri privind rezistenţa la antimicrobiene, inclusiv prin înfiinţarea Comitetului Naţional Multisectorial pentru limitarea rezistenţei microbiene, cu scopul de a monitoriza punerea în aplicare a unei strategii naţionale de combatere a acestei rezistenţe. Rezistenţa la antimicrobiene a fost, de asemenea, selectată ca fiind una dintre priorităţile Preşedinţiei române a Consiliului UE în prima jumătate a anului 2019. Aceasta a culminat cu adoptarea Concluziilor privind etapele următoare către transformarea UE într-o regiune în care se aplică cele mai bune practici în cadrul Consiliului pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Politică Socială, Sănătate şi Consumatori (EPSCO) din iunie 2019.

A.C.