7 ianuarie: Crăciunul pe rit vechi. De ce Naşterea Domnului este sărbătorită în două luni diferite

7 ianuarie: Crăciunul pe rit vechi. De ce Naşterea Domnului este sărbătorită în două luni diferite

Crăciunul pentru creştinii ortodocşi de rit vechi este sărbătorit pe 7 ianuarie. Calendarul iulian sau pe stil vechi este decalat cu 13 zile faţă de calendarul oficial. Biserica Ortodoxă Română a trecut la noul calendar pe 1 octombrie 1924. Înainte de Hristos existau două sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor,- de 365 zile, altul, al romanilor, care era de 355 zile. Însă, rămânea anual o diferenţă de zece zile între aceste două sisteme, şi chiar între fiecare dintre ele şi calendarul solar. După această constatare, s-a simţit nevoia de îndreptare a lor şi a punerii lor în acord cu calendarul ceresc. Astfel, împaratul roman Iuliu Cezar, în anul 46 i.Hr., adoptă sistemul de calcul egiptean, sistem care s-a numit "calendarul iulian". Acest calendar a fost folosit de întreaga creştinătate, timp de 15 secole. Și tot de calendarul iulian s-au servit şi Șfinţii Părinţi la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), la calcularea datei Paştilor.

Deoarece între calculul calendarului iulian de 365 de zile şi 6 ore şi cel al calendarului solar de 365 zile, 5 ore, 43 minute şi 46 secunde rezultă anual o diferenta de 11 minute şi 14 secunde, s-a ajuns după 330 de ani la o diferenţă de trei zile (cu cât a rămas în urma calendarul iulian). Astfel că, în vremea Sinodului I Ecumenic, echinocţiul de primăvară se afla la 21 martie în loc de 24 martie, cât a fost în anul 46 î.Hr., când împăratul Iuliu Cezar a îndreptat calendarul. De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare în calcularea datei Paştilor, ziua de 21 martie, când a fost atunci echinocţiul de primavără.

Specialiştii astronomi au constatat că, şi după aceea, din 123 în 123 de ani echinocţiul de primavără retrogradează cu o zi. Acest lucru fiind constatat de-a lungul secolelor, învăţaţii vremii - în Răsprit ca şi în Apus - au sesizat faptul şi au propus conducătorilor Bisericii îndreptarea calendarului, pentru ca tabelele pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice. La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a facut o reforma, suprimând zece zile din calendar, astfel încât data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci calendarul s-a numit "gregorian" sau "stilul nou".

Congresul de la Constantinopol 1923

Cu toate că în anul 1923, la un congres ţinut la Constantinopol, majoritatea Bisericilor Ortodoxe a hotărât să renunţe la calendarul iulian şi să adopte calendarul gregorian, data Paştilor se calculează încă pe baza calendarului iulian, în care echinoctiul de primavără are loc cu 13 zile mai târziu. De aici neconcordanţa cu data Paştelui din Biserica Catolică.
Între timp, s-a constatat de către astronomi că şi între calendarul gregorian din 1582 şi cel astronomic există o diferenţă anuală, diferenţă care, la 3500 de ani, ar face ca şi calendarul gregorian să rămână în urmă cu o zis şi o noapte.

Calendarul ortodox, îndreptat în 1924, va ţine seama şi de această diferenţă.

Au rămas, însă, câteva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neîndreptat, ca: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă şi Biserica Sârbă, precum şi Mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepţia Vatopedului, care se numesc "pe stil vechi", pentru că prăznuiesc Paştile şi toate sărbătorile după vechiul calendar, adică după "stilul vechi".

A.C.