Cum funcţionează sistemul medical italian? Povestea unei românce din Italia, "diagnosticată" telefonic cu coronavirus

Cum funcţionează sistemul medical italian? Povestea unei românce din Italia, "diagnosticată" telefonic cu coronavirus

A fost încă o zi neagră în Italia, miercuri, deşi veştile au fost "un pic" mai bune: epidemia pare să-şi fi încetinit creşterea. Cu toate acestea, sistemul medical din Italia pare depăşit încă de la începutul crizei, iar povestea unei românce din Italia stă mărturie a acestei realităţi.

Iată ce a povestit ea corespondentului Digi24 din Italia, Sergiu Balaban:

"Pe 23 februarie am început să am probleme de respiraţie. Credeam că este vorba de stresul acumulat în ultima perioadă. Dar cu fiecare zi care trecea era din ce în ce mai insistentă greutatea din respiraţie, aşa că pe 29 februarie, după o săptămână de probleme, am decis să apelez numărul verde din Lombardia. Personalul a fost foarte amabil şi bine pregătit, oamenii au înţeles ce probleme am şi m-au sfătuit să apelez la medicul de gardă, pentru că pe atunci nu aveam un medic de familie.

Aşa am făcut. Am sunat imediat medicul de gardă, care, încercând să mă liniştească, mi-a spus din prima că nu am coronavirus, dar dacă vreau totuşi să mă conving şi să mă liniştesc, o să fiu sunată de la 118. În mai puţin de 6 minute m-au apelat de la 118, iar după ce s-au asigurat că nu sunt pozitivă la coronavirus, m-au sfătuit să merg direct la urgenţe pentru un control ulterior.

Fix în aceeaşi zi am mers la urgenţe, la spitalul San Carlo Borromeo. M-au văzut palidă, slăbită şi nu m-au lăsat să aştept. M-au înregistrat şi mi-au luat imediat temperatura (37,2), mi-au măsurat oxigenul din sânge şi frecvenţa cardiacă, apoi m-au însoţit într-un salon separat, improvizat, mic, unde aşteptau alţi doi suspecţi de Covid-19.

M-au lăsat acolo suferind, fără oxigen, lângă o tânără care avea febră 40, ghemuită pe un scaun rabatabil. Era acolo de o zi întreagă, pentru că-i făcuseră testul şi aştepta rezultatul, care apare de regulă în 24 de ore. Cu noi mai era şi un tânăr, un băiat care acuza dureri de rinichi, de spate.

Din când în când, veneau infirmierii ca să ne măsoare temperatura. Au venit şi la mine după ceva timp, ca să-mi ia sânge. Apoi au revenit ca să-mi ia din nou, iar după o oră a venit medicul ca să-mi măsoare tensiunea. Încă o oră a mai trecut până când medicul radiolog s-a prezentat în salon şi m-a rugat să mă pregătesc de o radiografie la torace. Și încă o jumătate de oră până când mi-au fost comunicate rezultatele. Bune, inclusiv radiografia: "non alternazioni pleuro-parenchimali di carattere attuale, cuore e mediastino nei limiti" (fără modificări pleuro-parenchimale, inimă şi mediastin în limite).

Abia când am auzit că mă vor trimite acasă am insistat pe faptul că nu mă simt bine şi că nu am un medic de familie la care să apelez pentru controlul situaţiei. Dar nu-i interesa pe ei, rezultatele erau cele care erau.

Eram fericită să aud că n-am luat virusul, chiar dacă nu-mi făcuseră testul, ci doar o radiografie la torace, dar în acelaşi moment tristă, pentru că în momentul în care ieşeam de acolo habar nu aveam ce trebuie să fac pentru sănătatea mea.

Au trecut zile până când am decis să cer la ASL un medic de familie, mai făcusem o cerere în trecut, dar fără succes. De data asta, cu situaţia în faţă, se decid totuşi să-mi dea un medic de familie. În aceeaşi zi am încercat să-mi contactez noul medic de familie ca să-i explic simptomele ce mă persecutau de atâtea zile. În fiecare zi aveam câte unul în plus. Pe lângă respiraţia greoaie, apăruseră şi probleme de deglutiţie, salivă foarte abundentă, febră peste 37.5, umflături în zona toracelui, gât umflat, oboseală. Aşa că-mi prescrie un consult pneumologic, o spirometrie şi o consultaţie alergologică. Dar toate trei au fost anulate, din cauza urgenţei cauzate de coronavirus.

Credea că am astm. Aşa că mi-a prescris şi un tratament cu aerosol, Broncovallias. După o săptămână în care simptomele mele nu au dispărut, doctorul meu de familie m-a abandonat, nu înainte de a-mi spune că am Covid-19 şi că n-ar fi bine să iau medicamente.

Sunt tristă, pentru că nu am reuşit să aflu ce am, am rămas acasă, sunt mai bine şi respir mai bine chiar şi fără inhalatorul pe care îl foloseam când aveam crize.

Dar cred şi mai tare că în perioada asta critică ar trebui să li se facă teste tuturor. Eu am 27 de ani şi am avut forţă să mă târăsc două săptămâni cu simptomele astea. Un bătrân, poate, n-ar fi fost la fel de norocos ca mine".

Potrivit Ministerului de Externe, şapte români au murit până acum în Italia din cauza coronavirusului.

A.C.