Cu ochii împăienjeniţi de flama crizei economice, aproape că am trecut cu vederea lipsa preşedintelui-jucător de pe scena politică. Unde este Traian Băsescu ? Ce se mai aude despre reformarea statului ? Mai nimic. Intrat într-un con de umbră, din motiv de disponibilizări masive, şeful statului pare că şi-a cedat locul pe prima scenă a ţării, lui Mircea Geoană, ursuleţul pesedist cu blăniţa pârlită de penibilul "Flacării Violete".
Ridicat de Viorel Hrebenciuc din cărbunii încinşi ai campaniei electroale, scandalul parapsihologic trebuia să ofere o explicaţie faptului că Geoană pierduse prezidenţialele. Astfel, s-a acreditat ideea că “prostănacul" nu fusese doborât de trădările generalilor din jurul său, nici de gafele sale impardonabile, ci de atacurile energetice coordonate de supermenii portocalii Aliodor Manolea sau Ignatenko. Şi cum orice legendă are un sâmbure de adevăr, să vedem de unde s-au inspirat Geoană şi ai lui, când au vorbit de influenţe ezoterice în politica românească.
Despre controlul minţii şi atacuri energetice la distanţă s-au făcut studii importante în timpul războiului rece în Statele Unite şi URSS. Serviciile secrete ale marilor puteri s-au întrecut în experimente. “Savanţii" şi-au desfăşurat activitatea în departamente specializate, finanţate din fondurile armatei. Noi am împrumutat modelul sovietic. Studiul acestor fenomene a luat amploare înainte de 1989, odată cu scandalul Meditaţiei Transcedentale, când Securitatea a primit verde pentru operaţiunea specială cu nume de cod Oracolul.
Armata, dar mai ales Securitatea ceauşistă au avut compartimente specializate în studiul fenomenelor extrasenzoriale. Un pasionat al domeniului, fiind generalul-mason Francisc Radici, fost (până-n 2008) director al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării. Compartimentul de studii paranormale al Securităţii a funcţionat în cadrul celebrei Brigăzi Speciale U, numită şi “Fantome". Generalul în rezervă Cornel Biriş, nume de cod Gruber, astăzi profesor universitar la o cunoscută facultate particulară, a condus brigada până la desfiinţare, la începutul anului 2000. După dezmembrarea Brigăzii U, în H256 (componenta internă) şi Formaţiunea R (componenta externă), compartimentul “violet" s-a împărţit şi el în două. O parte din paranormali au fost trecuţi la Direcţia H256 în subordinea generalului Nicolaie Iana (nume de cod Prahoveanul), restul compartimentului fiind transferat la Direcţia Operaţiuni Speciale, condusă de generalul Isac Adrian, eliberatorul-şef al ostaticilor români din Irak.
Cele mai bune rezultate în domeniul “Flăcării Violete" le-a înregistrat ofiţerul SIE Iurie L., coleg de “Securitate" cu faimosul colonel Dan Dumitru, mai cunoscut în presă ca directorul sub acoperire al Oficiului pentru Gestionarea Relaţiilor cu Republica Moldova din subordinea Cancelariei Primului Ministru. Mason de frunte şi prieten la cataramă cu mulţi din greii serviciilor secrete ruseşti şi moldoveneşti, Dumitru a copilărit cu Mircea Geoană. A spionat în SUA până în 2000 şi a colaborat intens la dosarul “Patriarhul" cu ofiţereasa securităţii Doina Moinescu. Este implicat alături de Moinescu şi alţi ofiţeri SIE în firme pe spaţiul Republicii Moldova.
Jurnalista Adriana Duţulescu l-a identificat pe Dan Dumitru în staful de campanie al pesedistului Geoană, chiar în noaptea în care s-au anunţat rezultatele turului II al alegerilor prezidenţiale din 2009. Se pare că era cel puţin consilier pe probleme de securitate al celui de-al doilea om în stat. Împreună cu alţi haidamaci ai Securităţii, Dumitru făcea demonstraţii de forţă (folosind arme de foc) în faţa jurnaliştilor prezenţi la eveniment.
Cât despre "Flacăra Violetă", se pare că Mircea Geoană nu a fost consiliat doar de securiştii săi de taină în care are încredere oarbă, ci şi de doctorii americani care i-au inoculat ideea că ar fi fost atacat energetic.
