La capitolul dezvăluiri, “condamnatul la moarte” Constantin Răuță a fost destul de zgârcit. Cu siguranță că are multe de spus despre instituția în care a activat pentru scurtă vreme. Cu ajutorul lui, dar și din surse proprii, am reușit să aflăm câteva din cele mai ascunse secrete ale Departamentului de Informații Externe al Securității. Astăzi știm cu siguranță că fugarul avea asupra lui sigiliul diplomatic cu numărul 164, ștampila ofițerului de la T.O., pașaportul diplomatic în care Ambasada SUA la București menționa că Răuță va însoți delegația oficială a RSR la Casa Albă, un plic diplomatic și valiza diplomatică din metal. El povestește că în ziua defectării, autoritățile americane l-au cazat la un hotel din New Jersey, unde membri Misiunii Permanente a României la New York nu aveau acces. În seara aceea, în ciuda semnalelor negative de la București, președintele SUA Richard Nixon a hotărât să îi acorde azil politic fostului spion. Nicolae Ceaușescu amenința Casa Albă că-și va anula vizita dacă Răuță și geanta sa nu-i sunt înapoiați. La hotelul în care stătea românul s-au prezentat patru ofițeri FBI conduși de Jay Katzin (reprezentant al Statelor Unite la Misiunea ONU din New York) care au ridicat valiza diplomatică și plicul. Fără să întrebe nimic. I-au lăsat cheile, pașaportul și sigiliile. Ulterior, valiza și plicul diplomatice au fost înapoiate oficialilor români cu mențiunea că nu au fost deschise. Așa am avut noi șansa să examinăm pentru prima dată o parte din însemnele sacre ale DIE. Sigiliul diplomatic personalizat era folosit în special la asigurarea valizei diplomatice din metal. Însemnul din bronz era gravat cu un model extrem de elaborat, iar pe spate avea un număr. 164 în cazul lui Răuță. După cum spune acesta, sigiliul era imposibil de duplicat. Pentru sigilare se folosea o ceară specială furnizată de centrala MAE sau de sediile consulatelor României din străinătate. Valiza diplomatică nu se putea deschide decât prin ruperea sigiliului. Cel de-al doilea însemn personalizat era folosit în loc de semnătură. Ofițerii din categoria lui Constantin Răuță nu semnau niciodată documente dacă se aflau în misiune externă. Puneau o ștampilă folosind o cerneală simpatică ce nu putea fi vizualiztă decât în spectru ultraviolet. Sigiliul personal al lui Răuță cuprinde la mijloc literele TO, iar pe margini CR ( probabil inițialele ofițerului) și literele GE .SSD. Cheia valizei era absolut banală. Pe capacul sigiliului este inscripționat ACME 3, probabil o referință la Antrepriza Construcții Montaj Energetic sector 3. O altă fațetă a biografiei legendate a ofițerului Răuță Constantin. Toate acestea erau clasificate ca secrete de stat.

Eduard Ovidiu Ohanesian