Nu este de ajuns să simţim acest lucru, ci este nevoie să o spunem şi să o repetăm! Cu cât spunem mai des "te iubesc", cu cât auzim mai des aceasta, cu atât viaţa noastră devine mai frumoasă! Orişicum, pentru copii temelia autoaprecierii lor este "te iubesc" exprimat în cuvinte şi fapte, lucruri pe care le primesc mai întâi de la părinţii lor!

Cuvintele şi frazele pe care să le folosim în fiecare zi şi sistematic, în funcţie de împrejurare, pentru a consolida încrederea în sine şi respectul de sine al copiilor, precum şi sentimentul preţios al relaţiei şi al comuniunii în familie, sunt următoarele:

"Îţi mulţumesc!" Pare ceva de la sine înţeles, dar cât de des mulţumim copiilor noştri, recunoscând încercarea lor de a ne ajuta? "Îţi mulţumesc că ai strâns masa", "Îţi mulţumesc că ai găsit carcasa pierdută a CD-ului meu" etc.

"Spune-mi şi altele" Expresie-cheie pentru o legătură directă, fără critică şi indicaţii (cel puţin în mod direct). Dă o lumină verde pentru a i se dezlega limba şi pentru a deschide inima copilului care poate să înceapă să spună orice-l frământă: de la tabla înmulţirii ce tocmai a învăţat-o până la cât de impresionantă a fost eşarfa învăţătoarei lui. În realitate, nu are foarte mare importanţă ce spune, ci faptul de a se simţi comod să vorbească într-un mod firesc despre viaţa de zi cu zi şi familiaritatea cu care îşi desfăşoară comunicarea.

"Poţi!" Cuvânt-ştampilă, ce reflectă încrederea noastră în puterile lui. Încurajarea părintelui este aceea care face diferenţa atunci când copilul are nevoie de îmbărbătare pentru a-şi continua strădania, pentru a încerca ceva nou, pentru a face primul pas, pentru a stărui asupra unei greutăţi ivite.

"Cum pot să te ajut?" Promptitudinea noastră de a ajuta (atenţie: să ajutăm, nu să facem treaba în contul copilului!) îi oferă sentimentul preţios că este susţinut. Se obişnuieşte de asemenea cu un comportament generos, pe care poate să-l adopte el însuşi în faţa celor de o vârstă cu el.

"Haide să punem toţi o mânuţă de ajutor să facem..." Să facem curăţenie în casă, să facem ordine în dormitor, să lucrăm în grădină. Există un mod mai frumos de a învăţa copiii valoarea colaborării şi a muncii în echipă, încât să devină toate mai eficiente, mai uşoare şi mai rapide?

"Ce spui de o îmbrăţişare?" Este cel mai dulce, cel mai direct şi excepţional mod de a ne arăta tandreţea, susţinerea, dragostea... Poate că, odată cu creşterea copiilor, se va schimba şi modul prin care ei vor să le arătăm tandreţea noastră: poate că vor o îmbrăţişare mai lungă, sau un pupic pe obraz, sau o îmbrăţişare rapidă...

"Te rog" Un cuvânt clasic şi care învinge trecerea timpului, atunci când cerem orice de la copil. În spatele lui se află o politeţe elementară, pe care copilul o învaţă chiar de la noi. Folosim această formulă de respect cu străinii, de ce nu şi cu copiii noştri?

"Bravo, ai reuşit!" O recompensare din partea unui părinte mândru dă încredere copiilor pentru a-şi mobiliza puterile lor şi pentru a se deschide către noi împliniri. Atenţie: să spunem bravo când simţim într-adevăr şi pentru o strădanie concretă ori comportament. Dacă o spunem cu uşurinţă pentru orice, atunci îşi pierde valoarea!

"Este timpul pentru..." Somn, studiu, odihnă, pentru a închide televizorul. Este foarte important să existe un mediu constant în interiorul căruia copiii îşi exercită rolul şi este datoria părinţilor să-l ofere şi să-l păstreze, în special atunci când copiii sunt încă mici.

"Te iubesc!" Nu este de ajuns să simţim acest lucru, ci este nevoie să o spunem şi o repetăm! Cu cât spunem mai des "te iubesc", cu cât auzim mai des aceasta, cu atât viaţa noastră devine mai frumoasă! Orişicum, pentru copii temelia autoaprecierii lor este te iubesc exprimat în cuvinte şi fapte, lucruri pe care le primesc mai întâi de la părinţii lor!

SURSA: doxologia.ro