De-a lungul ultimelor două decenii UDMR a încheiat protocoale de guvernare sau de colaborare parlamentară cu toate partidele şi alianţele politice care s-au succedat la guvernarea României. În perioada 1996-2000 formaţiunea etnică maghiară a participat la guvernare în coaliţie cu CDR (PNȚ-CD + PNL + MER) şi USD, între 2001-2004 a avut protocol de colaborare parlamentară cu PSD, între 2005-2007 a participat la guvernare cu Alianţa DA PNL-PD, între 2007-2008 a asigurat o guvernare minoritară cu PNL, între 2010-2012 a făcut parte dintr-o coaliţie de guvernare cu PDL şi UNPR, iar între 2013-2015 a participat la guvernare cu PSD şi UNPR. După alegerile parlamentare din 2016 UDMR cochetează din nou cu PSD, care s-a angajat recent să-i satisfacă mai multe pofte tocmai în anul în care celebrăm Centenarul Marii Uniri.
Ar fi interesant de analizat relaţiile în care s-au aflat în perioada postdecembristă reprezentanţii UDMR cu instituţiile de forţă din România, îndeosebi cu Serviciul Român de Informaţii (SRI), care are, printre atribuţiile principale, apărarea Constituţiei, care prevede în primul său articol că România este stat naţional şi unitar. Ori se ştie că UDMR a contestat în mod constant, după 1989, mai mult sau mai puţin vehement, caracterul naţional al statului român. Aproape un sfert de veac, o punte de legătură între UDMR şi SRI a fost senatorul Verestoy Atilla, care a fost membru al Comisiei parlamentare de control a SRI, devenind veteranul acesteia. Politicienii UDMR au început să aibă o poziţie mai critică faţă de Binomul SRI-DNA doar în ultimii ani, după ce au fost anchetaţi, inculpaţi şi chiar arestaţi pentru fapte de corupţie, unii reprezentanţi ai UDMR, ca deputatul Marko Atilla, nepotul fostului preşedinte al Uniunii, Marko Bela, sau preşedinţii Consiliilor Judeţene Harghita şi Covasna şi primarii municipiilor Miercurea Ciuc şi Sfântu Gheorghe, când a invocat motive de natură etnică.



Relaţia cu Securitatea a principalilor lideri ai UDMR
Cu siguranţă că SRI a avut colaboratori importanţi şi utili din rândurile minorităţii maghiare şi ale UDMR. Cum a avut şi Securitatea înainte de evenimentele din decembrie 1989. Ultimul şef al Securităţii Judeţene Mureş, colonelul (r) Gheorghe Mărieş, originar din Satu Mare, unde s-a retras după pensionare, a dezvăluit că ar fi colaborat fructuos înainte de Revoluţie cu Gyorgy Frunda, avocat în Baroul Mureş, ulterior parlamentar şi lider important al UDMR vreme de peste două decenii, inclusiv candidat la alegerile prezidenţiale din anii 1996 şi 2000. Frunda nu a fost informator cu angajament, ci sursă directă. Exploatarea sa informativă a avut loc la sediul Securităţii din Târgu Mureş, unde avocatul Frunda juca tenis cu colonelul Mărieş aproape săptămânal. În schimb, poetul Marko Bela, al doilea şi cel mai longeviv preşedinte al UDMR (1993-2011), a fost urmărit informativ de Securitate în perioada în care a activat în Târgu Mureş ca redactor la revista literară "Igaz Szo", fiindu-i montate microfoane inclusiv la o cabană pe care o deţinea în judeţul Mureş, unde se întâlnea cu oaspeţi din ţară şi din Ungaria. Aici, după ce consuma câte un litru de pălincă sau de chimion secuiesc împreună cu fiul său, Marko Bela avea obiceiul să peroreze şi să se angajeze faţă de acesta la acţiuni mai radicale împotriva regimului din România. A doua zi fiul său îl întreba când încep acţiunile, dar poetul Marko îl amâna mereu pentru altă dată. La un moment dat, Marko Bela a avut bănuieli că Securitatea i-a montat microfoane la cabană şi a semnalat acest fapt în Ungaria, unde i s-a promis că va fi trimis un specialist al serviciului secret ungar pentru a le depista. Aflând despre acest fapt, pentru a evita un scandal internaţional, Securitatea a trebuit să găsească un ofiţer foarte subţirel, care a reuşit să intre pe horn şi să ridice microfoanele.
Tangenţe cu Securitatea au avut şi alţi lideri importanţi ai UDMR, ca episcopul Laszlo Tokes, fost preşedinte de onoare al Uniunii, actualmente europarlamentar din partea Ungariei, poetul Geza Szocs, fost senator şi vicepreşedinte al Uniunii, de câţiva ani ministru adjunct al Culturii în guvernul naţionalist-conservator de la Budapesta, şi avocatul Peter Ekstein-Kovacs, fost senator, consilier prezidenţial şi secretar general al Uniunii, demisionat recent din formaţiunea etnică maghiară. În cazul lui Laszlo Tokes Securitatea a încercat să-l racoleze ca informator în timp ce-şi satisfăcea stagiul militar cu termen redus, după ce a fost admis la Facultatea de Teologie Reformată. După discuţii cu ofiţerul de contrainformaţii al unităţii militare în care a fost încorporat, a scris la dictarea acestuia un angajament de colaborare cu Securitatea, dar a refuzat să-l semneze şi nu a colaborat efectiv cu această instituţie. Acest angajament olograf a fost publicat la începutul anilor "90 de ziarul Adevărul, dar Tokes a intentat proces pentru daune morale, pe care l-a câştigat dovedind că nu l-a semnat şi că nu a colaborat cu Securitatea. După ce a devenit pastor reformat în oraşul Dej, Tokes a fost urmărit informativ de Securitate pentru manifestări şovine şi revizioniste. În cursul anului 1985, în cursul unei acţiuni de filaj, s-a constatat că Tokes a primit o borsetă, pe care a lăsat-o ulterior în locuinţa sorei sale din Cluj-Napoca, situată lângă casa tatălui său, cu care locuia pastorul. În cursul zilei respective Securitatea a efectuat împreună cu Miliţia o percheziţie domiciliară la sora lui Tokes şi a găsit borseta, în care se afla un instructaj întocmit de serviciul secret din Ungaria, potrivit unui ofiţer participant la percheziţie. Conform maiorului (r) Radu Tinu, adjunctul şefului Securităţii Timiş în decembrie 1989, după ce a fost mutat la Timişoara, asupra pastorului Tokes au fost găsite chitanţe care confirmau colaborarea sa cu serviciul secret ungar.
Poetul Geza Szocs a fost urmărit de Securitate în anii "80 pentru că a fost implicat în editarea şi difuzarea unei publicaţii samizdat în limba maghiară, intitulată "Ellenpontok" (Contrapunct), care a fost tipărită în Oradea. În perioada respectivă Szocs era profesor la un liceu din Cluj-Napoca, oraşul său natal. Înainte de apariţia samizdatului, acesta a fost la studii la Viena beneficiind de o bursă Herder, la recomandarea poetului Suto Andras. Securitatea i-a găsit mai multe numere ale revistei samizdat în locuinţă şi a început anchetarea sa, chemându-l de câteva ori la sediul său din Cluj-Napoca. În cursul anchetei, Szocs a dispărut la un moment dat din oraşul de pe Someş, internându-se la Spitalul psihiatric din localitatea Tulghes din judeţul Harghita, unde avea un prieten medic. După mai multe zile de căutare, Securitatea l-a depistat şi l-a reţinut în clădirea poştei din Topliţa, unde venise să dea nişte telefoane. La percheziţia corporală efectuată asupra sa, a fost găsit într-o borsetă un pistol încărcat. În anii "70 Securitatea a realizat o operaţiune de penetrare informativă în familia lui Peter Ekstein-Kovacs, ţinta fiind părinţii acestuia, care erau profesori de socialism la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi absolviseră studiile universitare la Moscova. Un ofiţer tânăr, înalt şi chipeş, având nume maghiarizat din perioada ocupaţiei hortyste a Transilvaniei de Nord, a primit misiunea să o curteze pe sora lui Peter Ekstein-Kovacs şi a reuşit astfel să fie primit în familie. Potrivit ofiţerului respectiv, viitorul politician UDMR, alintat Pety în familie, era elev de liceu şi manifesta de atunci o volubilitate deosebită.



Colaboratori cu ştaif din UDMR la Satu Mare
Securitatea a avut colaboratori şi informatori importanţi înainte de Revoluţie şi în rândul minorităţii maghiare din judeţul Satu Mare, care avea o pondere de aproape 40% din totalul populaţiei. Unii dintre aceşti informatori au colaborat ulterior cu SRI. În perioada 1997-2000 UDMR a deţinut la Satu Mare funcţiile de prefect al judeţului şi de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean. Din 2000 UDMR a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean, exceptând perioadele 2007-2008 şi 2012-2016, precum şi funcţia de primar al Municipiului Satu Mare în perioada 2004-2012 şi din 2016 până în prezent. În cursul anului 1997, în timp ce eram redactor şef al ziarului Gazeta de Nord-Vest din Satu Mare, la o masă festivă ocazionată de un eveniment oficial, şeful de atunci al SRI Satu Mare m-a rugat să nu-i mai critic atât de intens în ziar pe reprezentanţii UDMR care deţineau funcţiile de prefect şi de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, Rudolf Riedl, respectiv Ștefan Szabo. Surprins, l-am întrebat de ce îmi cere acest lucru şi mi-a răspuns că instituţia pe care o conduce colaborează în anumite privinţe cu cei doi şi că aceştia pot fi ţinuţi sub control datorită trecutului lor, iar, dacă vor fi schimbaţi din funcţii, în locul lor vor veni lideri tineri, mult mai radicali şi greu de controlat. Am continuat să scriu despre afacerile dubioase ale celor doi lideri judeţeni ai UDMR, am avut şi un proces de presă cu aceştia, iar, după câţiva ani, unul dintre ei, Ștefan Szabo, care deţinea funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean, a demisionat şi s-a ales cu dosar la DNA în urma unei campanii de presă din Gazeta de Nord-Vest.
Șeful judeţean al SRI la care am făcut referire a trebuit însă să demisioneze din funcţie şi să se pensioneze din cauza liderilor UDMR. Tot în cursul anului 1997, la câteva luni de la discuţia purtată, la Satu Mare a avut loc o şedinţă importantă a Consiliului Reprezentanţilor UDMR, la care au fost prezenţi preşedintele Marko Bela, preşedintele executiv Cszaba Takacs şi preşedintele de onoare Laszlo Tokes. Atât şedinţa cât şi masa festivă au avut loc în clădirea Administraţiei Taberelor Școlare din Satu Mare. Cu această ocazie, unul din cei doi reprezentanţi locali ai UDMR a primit sarcină de la SRI să lipească un microfon sub tabla mesei la care se afla prezidiul Uniunii. Nu şi-a îndeplinit însă misiunea în mod corespunzător, pentru că la un moment dat, după ce a consumat câteva pahare, episcopul Lazslo Tokes a bătut puternic cu pumnul în masă, în timp ce perora despre autonomia teritorială a maghiarilor din Transilvania, şi microfonul a căzut. Marko Bela a prezentat a doua zi microfonul preşedintelui Emil Constantinescu, care i-a solicitat directorului SRI să dispună imediat o anchetă, în urma căreia şeful SRI Satu Mare a trebuit să demisioneze din funcţie, iar în scurt timp s-a pensionat. Șeful local a părăsit SRI, dar informatorul a rămas. Câţiva ani mai târziu, acelaşi informator şi-a îndeplinit însă misiunea cu succes. În februarie 2003, la Satu Mare a avut loc Congresul UDMR, la care au fost invitaţi şi au participat premierul Adrian Năstase şi mai mulţi miniştri din guvernul său. Principalii lideri ai UDMR au fost cazaţi la vila Bodi din centrul municipiului Satu Mare, unde în seara dinaintea începerii Congresului a avut loc o şedinţă pregătitoare cu ocazia cinei. A doua zi, dis-de-dimineaţă, în jurul orelor 6.00, SRI a transmis la cabinetele preşedintelui Ion Iliescu şi premierului Adrian Năstase informări cu privire la discuţiile purtate şi la problemele ce urmau să fie ridicate de liderii UDMR.

Foşti şefi din SRI, angajaţi de liderii UDMR Satu Mare
La alegerile locale din 2016, funcţiile de preşedinte al Consiliului Judeţean Satu Mare şi de primar al municipiului Satu Mare au fost câştigate de doi reprezentanţi mai tineri şi mai radicali ai UDMR, fostul senator Cszaba Pataky, preşedintele organizaţiei judeţene a UDMR, respectiv de fostul deputat Gabor Kereskeny, preşedintele organizaţiei municipale a Uniunii. Surprinzător, la începutul anului 2017, preşedintele Consiliului Judeţean, Cszaba Pataky, l-a angajat director de cabinet pe colonelul (r) Ștefan Coşarcă, care a deţinut funcţia de şef al SRI Satu Mare în perioada 2005-2012, iar în perioada 2012-2014 a fost şeful SRI Maramureş. Prin mâinile directorului de cabinet al preşedintelui Consiliului Judeţean trec toate actele importante înregistrate sau expediate şi acesta participă la întâlnirile importante ale şefului său. De profesie inginer electronist, devenit ofiţer SRI pe parcurs, colonelul Coşarcă nu s-a remarcat în mod deosebit în fruntea SRI Satu Mare. A apărut în presă şi a rămas în istorie doar pentru faptul că, în cursul anului 2010, a intervenit la un alt preşedinte al Consiliului Judeţean, cu apartenenţă la UDMR, Arpad Csehi, în favoarea unui văr al generalului Florian Coldea, pe atunci prim-adjunct al directorului SRI, pe nume George Tudor Coldea. Colonelul Coşarcă s-a deplasat cu acesta la cabinetul preşedintelui Csehi, unde vărul generalului Coldea s-a prezentat drept director general al firmei Medicare Tehnics şi i-a propus acestuia să achiziţioneze de la această firmă aparatură medicală pentru Spitalul Judeţean şi pentru Policlinica Judeţeană, care se aflau în subordinea sa. Prezenţa şefului local al SRI cu ofertantul a fost interpretată drept o tentativă de trafic de influenţă.
La fel de surprinzător, în cursul lunii mai 2018, primarul municipiului Satu Mare Gabor Kereskeny, l-a angajat consilier la cabinetul său pe un alt fost şef din SRI Satu Mare, colonelul (r) Vasile Dragoş. Pensionat anul trecut, colonelul Dragoş a fost în ultimii ani şeful Serviciului de securitate economică din SRI Satu Mare, fiind subalternul local al celebrei generălese Emilia Istode, zisă Anaconda. La adresa colonelului Dragoş au fost lansate cu doi ani în urmă acuzaţii grave că ar fi favorizat sau extorcat anumiţi oameni de afaceri din judeţul Satu Mare, îndeosebi din zona Oaşului, de la care ar fi perceput taxe de protecţie, prevalându-se de informaţiile pe care le deţinea cu privire la aceştia. În 2016 colonelul Dragoş a devenit subiectul unui dosar penal înregistrat la Parchetul Militar Teritorial Cluj. Conform mai multor surse, colonelul Dragoş ar fi îngropat mai multe informaţii privind fapte de corupţie comise de anumiţi procurori, inclusiv din DNA, judecători, avocaţi, poliţişti şi finanţişti din Satu Mare.
Numeroşi angajaţi de la Consiliul Judeţean şi Primăria Satu Mare sunt nemulţumiţi deoarece pe posturile arătate au fost angajaţi cu salarii substanţiale, de circa 5.000 lei, doi ofiţeri SRI în rezervă care beneficiază de pensii în jur de 10.000 de lei. Numeroşi angajaţi se plâng că în aceste instituţii s-a instaurat o atmosferă securistă după angajarea celor doi foşti colonei SRI şi caută să găsească o explicaţie cu privire la angajarea acestora. Cei mai mulţi cred că foştii colonei SRI Ștefan Coşarcă şi Vasile Dragoş au fost angajaţi în funcţii atât de importante deoarece îi aveau la mână pe reprezentanţii UDMR din fruntea Consiliului Judeţean şi ai Primăriei Satu Mare cu anumite chestiuni compromiţătoare. Unii angajaţi spun însă că foştii ofiţeri SRI ar fi fost încadraţi pe posturile respective la recomandarea serviciului secret ungar pentru a fi exploataţi informativ, versiune susţinută şi de foşti şefi şi subalterni ai celor doi. Orişicum, se poate vorbi despre o evoluţie istorică interesantă pe parcursul ultimelor două decenii, având în vedere că, după ce şefi ai SRI au reuşit să racoleze lideri mai moderaţi ai UDMR Satu Mare, în ultimii doi ani lideri mai radicali ai UDMR Satu Mare au reuşit să racoleze foşti şefi ai SRI. Vorba lui nenea Iancu, trădare să fie, dar să ştim şi noi!
Valer Marian