Invitaţie la carte


Editura ARGONAUT şi jurnalistul OHANESIAN Eduard Ovidiu au plăcerea să vă invite la lansarea volumelor AFACEREA RĂPIREA DIN IRAK. Evenimentul editorial va avea loc în data de 17 noiembrie 2018, la standul 17 al editurii Argonaut, din cadrul Târgului de carte Gaudeamus din incinta Romexpo Bucureşti.

Răpirea jurnaliştilor români, în martie 2005, din Bagdad, rămâne una dintre cele mai secretizate şi controversate operaţiuni ale serviciilor de informaţii autohtone, după 1989, o premieră în istoria recentă a ţării. Deşi o importantă parte din dosar a fost ascunsă, date şi documente grăitoare, unele cu caracter clasificat, au ieşit la iveală în ultimii ani. În ciuda acestor scurgeri de informaţii, autorităţile române păstrează încă o tăcere stranie cu privire la răpire şi la dosarele colaterale. În dorinţa de face lumină într-unul dintre cele mai mediatizate evenimente, soldate cu răpirea celor trei cetăţeni români, autorul, Eduard Ovidiu Ohanesian, vă propune spre publicare lucrarea Afacerea Răpirea din Irak. Este vorba despre cea mai completă analiză a operaţiunilor derulate de serviciile secrete, prilejuite de răpirea şi eliberarea ostaticilor români, francezi, americani, filipinezi şi irakieni din “Culcuşul leilor", aşa cum a numit locul de detenţie, colonelul Daniel O’Shea, şeful Hostage Working Group.

*

După-amiaza zilei de 17 iulie 2015. Căldură mare. La poarta Ambasadei Statelor Unite ale Americii din Bucureşti domneşte o linişte apăsătoare. Fluturându-şi pălăria cu boruri largi, un individ suspect, îmbrăcat în haine de culoare deschisă, se prezintă în faţa porţii. Cocoşat de greutatea unui pachet voluminos, omul se propti de pervaz, la intrare. Hârtiile grele par să-i dea bătăi de cap, marginea ferestrei blindate de la intrarea principală fiind prea îngustă pentru a-i oferi sprijin. Plictisit, portarul din spatele geamului antiglonţ, un stupid, ridică cu greu ecranul
reflectorizant.
- Bună ziua! Aş dori să depun nişte documente în atenţia domnului ataşat pe probleme juridice, rosteşte omul cu pălărie. Nu se ştie din ce motive, după retragerea controversatului diplomat Mark Gitenstein, numirea unui nou ambasador SUA în România întârzia de vreo doi ani.
- Cum vă numiţi?, întrebă stupidul din spatele blindajului transparent, deschizând un registru voluminos.
- Ohanesian Eduard…
- Cuuum?, se schimonosi omul încercând să scrijelească ceva în condică.
- O-ha-ne-si-an, silabiseşte petiţionarul. Ohanesian Eduard Ovidiu.
Trezit parcă dintr-un somn adânc, portarul reuşeşte să noteze ceva.
- Și despre ce este vorba?, întrebă adormitul fără să ridice privirea.
- O informare despre un terorist, cetăţean al Statelor Unite.
La auzul acestor vorbe, pixul leneş din mâna stupidului s-a înfipt în hârtie. Paznicul intrării principale se holbă la hârtiile mele şi spuse speriat:
- Mmmdah. Vine imediat un coleg să le preia.
Deranjat din locul său umbros, sergentul de ambasadă, înarmat ca un robocap, apare şi trece la interogatoriu. Era interesat de calitatea de jurnalist pe care şi-o aroga ramolitul de sub pălărie. În acelaşi timp, freca de zor, cu un tester din hârtie colorată, documentaţia groasă care stătea gata-gata să se împrăştie în faţa porţii. După ce s-a lămurit că nu este vorba despre vreo ameninţare, robocapul a împachetat hârtiile în plastic şi dus a fost.
Nu a trecut mult timp de la acest episod. Americanii s-au descărcat de gestiune. Teroristul, cetăţean al SUA, Mohammad Munaf, urmărit internaţional prin Interpol, protejat, nu se ştie din ce motive, timp de un deceniu de două ţări membre ale NATO, a fost adus în ţară, în mare secret, la sfârşitul lunii august 2015. În prezent, infractorii Mohammad Munaf şi Omar Hayssam îşi ispăşesc pedeapsele în penitenciare diferite, fiind consideraţii singurii vinovaţi în Afacerea Răpirea din Irak. Deşi Munaf a povestit amănunţit cum a fost cules de un avion al Internelor noastre, din Kurdistan, unde se ascunsese de braţul lung al legii, oficialii români au refuzat să dea publicităţii amănunte despre operaţiune. Aşa s-a încheiat, s-au cel puţin asta credeau oficialii bucureşteni, răpirea celor trei jurnalişti, din 2005, un episod jenant din istoria României şi a Statelor Unite ale Americii, partenere pe fronturile din Afganistan şi Irak. Dosarele afacerii au fost muşamalizate şi închise parţial sau total. La umbra secretizării abuzive, pentru o jumătate de secol, se ascund în continuare cele mai teribile matrapazlâcuri ale serviciilor secrete de la Revoluţia din 1989 încoace. Poate chiar mai teribile. Cartea analizează în detaliu modul în care, sub umbrela serviciilor secrete române şi americane, agenţi acoperiţi ca Omar Hayssam, Mohammad Munaf sau Viktor Bout (care activau sub tutelă politică), au putut comite inginerii financiare prin acte de corupţie, producând în cele din urmă, terorism. Acestea fiind numai câteva indicii despre ceea ce înseamnă cu adevărat afacerea Răpirea din Irak: contrabandă cu armament, trafic de droguri, răpire, operaţiuni ilegale pe teritoriu străin.
După atâţia ani de batjocură şi tăinuire, autorului îi vine tot mai greu să creadă că afacerea Răpirea din Irak s-a întâmplat, că a fost aievea. Ca şi în cazul marilor dosare secretizate după 1990, Revoluţia şi Mineriadele, pas cu pas, an de an, începând cu 2005, cei perindaţi vremelnic la frâiele puterii au încearcat să ne convigă că, de fapt, răpirea nu a fost un act terorist. Ni s-a părut. Într-un fel au dreptate. Afacerea Răpirea din Irak nu a fost doar un act de terorism internaţional, a fost umbrela sub care, spionajul a desfăşurat mai multe operaţiuni speciale, începând cu destructurarea unor grupări teroriste, chiar de ei sprijinte şi alimentate decenii la rând, ajungând până la eliminarea unor obiective strategice din Orientul Mijlociu.
Astfel, prin muşamalizarea episodului răpirii, hrubele serviciilor secrete au pus la adăpost de privirile indiscrete ale publicului, capturarea celui mai mediatizat traficant de arme Viktor Bout şi operaţiunea Livada. Despre prezenţa şi activitatea Drug Enforcement Administration (DEA), la Bucureşti, la începutul anului 2008, nu s-a spus niciun cuvânt. Procurorii şi serviciile
secrete au ascuns cu grijă prezenţa DEA pe malurile Dâmboviţei. Aceleaşi unelte, aşezate de regimul Traian Băsescu în fruntea Parchetului General, aveau să muşamalizeze şi scandalul închisorilor CIA de pe teritoriul României. Nu intenţionez să transform această carte într-un tratat de antiterorism. Detalii extrem de precise despre activitatea infractorilor în acest domeniu, dar mai ales despre contrabanda internaţională cu arme găsiţi în volumul Prădarea României, scris de Victor Gaetan şi fostul procuror şef adjunct DIICOT Ciprian Nastasiu, publicat de editura Compania în 2009. Mi-aş dori, în schimb, să vă fac un tablou cât mai exact al evenimentelor post-răpire.
Primele indicii ale muşamalizării afacerii Răpirea din Irak au venit din detenţia de lux de la vila sereiului, unde fusesem exilaţi pentru trei zile, apoi chiar din gura preşedintelui statului. Orice jurnalist, cât de cât curios, ar fi sesizat că vestitul Binom (sau Trinom) funcţiona cu motoarele turate în 2005, la sediile conspirate ale Serviciului Român de Informaţii, K2 - K4 - T14. Falsificarea documentelor întregii afaceri este vizibilă chiar în primele pagini ale rechizitoriului DIICOT, din dosarul nr. 540/D/P/2005. Dezinformarea avea să înceapă chiar cu înscrisurile produse de magistratul care a instrumentat dosarul. Fostul procuror şef al DIICOT, Ciprian Nastasiu, considera că dintre cei trei răpiţi, Ohanesian Eduard Ovidiu era, ca şi dumneavoastră, cititorii, martorul unui scenariu de prost gust, pus la cale în laboratoarele serviciilor secrete, moştenitoare ale Securităţii. Martor, nu victimă! După cum aveam să aflăm ulterior, când structurile mafiote din subordinea fostului preşedinte Traian Băsescu începeau să crape, Nastasiu nu fusese decât o componentă a faimosului Binom. Adus la Bucureşti de pe malurile râului Bega, la pachet cu alt timişorean (priceput la anchetarea revoluţionarilor din 1989), Doru Ioan Cristescu, Nastasiu intra în cercul privilegiaţilor cu acces la secrete de stat.
Cum niciunul dintre adevăraţii vinovaţi nu a fost cu adevărat pedepsit, vă pun la dispoziţie o parte din ancheta secretizată. Este vorba de bani, foarte mulţi bani, despre trafic internaţional cu armament şi cu droguri, dar, poate ce este mai spectaculos, despre operaţiuni ilegale desfăşurate de serviciile secrete pe teritoriu străin. Afacerea Răpirea din Irak rămâne o acţiune fără precedent în istoria României, având urmări greu de cuantificat pentru societate în anii următori. Ne putem referi doar la decapitarea principalelor instituţii de forţă, din 2006, ocazionată de fuga teroristului Omar Hayssam peste graniţă, cel mai păzit român la ora aceea. Dar sunt multe alte dosare colaterale răpirii jurnaliştilor români în Irak, care au zguduit serios mica democraţie: scandalul cd-ului cu informaţii clasificate despre unităţile militare aliate din Afganistan, scandalul închisorilor CIA de la Bucureşti, dosarul Armamentul sau operaţiunea Livada. La pachet cu alte dezvăluiri, acest volum vă prezintă primele dovezi ale utilizării protocoalelor dintre SRI şi Justiţiei, faimosul Binom, în cursul unei audieri maraton a victimelor răpirii, în absenţa avocaţilor de echipe mixte ilegalconstituite. Nu este de mirare că, timp de 12 ani, două state aliate în NATO, partenere pe câmpuri de bătălie, SUA şi România, au încercat să-l protejeze pe agentul CIA Mohammad Munaf, acreditând ideea că, odată ce acesta a săvârşit infracţiuni în Irak, nu trebuie să dea socoteală pentru faptele sale. Până şi vestitul INTERPOL avea ochelarii sparţi când a venit vorba despre cetăţeanul american Munaf. Nu le-a mers. Un jurnalist obişnuit le-a stat în cale şi a dovedit că Răpirea din Irak este povestea unui act de terorism internaţional cu luare de ostatici, o făcătură complexă în spatele căreia serviciile secrete au dosit alte operaţiuni murdare. Recuperarea celor doi terorişti a rămas în ceaţă, autorităţile române ascunzând cu încăpăţânare până astăzi cum au ajuns românul Hayssam şi americanul Munaf înapoi, în penitenciarele autohtone. Țapii ispăşitori sunt acum în puşcărie. În cele din urmă, americanii s-au descărcat de gestiune şi l-au livrat pe Mohammad Munaf. Asociatul său, Omar Hayssam, subiectul unui troc la fel de murdar, plăteşte cea mai grea notă. A fost lăsat să-şi spele averea strânsă prin infracţiuni timp de trei decenii, apoi a fost deposedat şi de cetăţenia română. Nu sunt vorbe goale. Volumele de faţă vă pun la dispoziţie dovezi zdrobitoare, despre ce reprezentanţii statului au încercat cu disperare să ascundă documente clasificate, rapoarte, note informative, fotografii, filme, mărturii inedite ale celor implicaţi, nume şi date ce au fost puse la dispoziţia autorităţilor americane şi aduse în atenţia INTERPOL. Nu este singura instituţie internaţională pe care am sesizat-o cu privire la protecţia acordată de două state membre NATO şi partenere în lupta globală contra terorismului, SUA şi România. Am sesizat ambasadele principalelor ţări occidentale şi ambasada Uniunii Europene la Bucureşti. Fără niciun rezultat.
Pentru a evidenţia dimensiunea internaţională a afacerii Răpirea din Irak, am acordat o deosebită atenţie atât unor personaje cu rol determinant în acţiunile de dezinformare ce au urmat răpirii, cât şi operaţiunilor speciale derulate de serviciile secrete. Am să închei la toţi nasturii acest debut de carte, citându-l pe fostul preşedinte al ţării, care, chestionat public despre adevăratele mize ale afacerii Răpirea din Irak, a replicat tăios: "Deci domnu’ Ohanesian, nici dac-aş şti nu v-aş spune!".

Autorul