Dosarul "Îngrăsăminte chimice pierdute", trafic de influenţă, înşelăciune, evaziune fiscală şi terorism ?

Tocmai când se pregătea să iasă din puşcărie înainte de termen, în baza Legii recursului compensatoriu, în luna mai 2019, escroaca sătmăreană, Iulia Mădălina Prodan (fostă Ionescu) a mai primit un spor de pedeapsă de 2 ani şi opt luni în dosarul nr. 984/218/2016. De asemenea, instanţa Curţii de Apel Oradea, care a judecat-o, l-a condamnat şi pe complicele acesteia, Dragoş Ioan Marin, la 1 an şi 6 luni cu suspendare pentru infracţiunea de înşelăciune. Mădălina Prodan a devenit cunoscută după ce a mai executat o condamnare definitivă cu executare pentru că îl înşelat pe Felician Boloş, un om de afaceri din zona Oaşului, de la care a pretins şi a primit suma de 200.000 de euro în schimbul căreia i-a promis că îl va ajuta să cumpere gara CFR din Snagov şi 12 vagoane de tren. Femeia a ajuns în faţa magistraţilor într-un nou dosar, după ce l-a înşelat pe acelaşi Boloş, promiţându-i că îi angajează fetele la Ministerul Afacerilor Externe, respectiv la Tarom. Iniţial, Mădălina fusese prinsă şi plasată în arest, în Austria, după ce încercase să evite încarcerarea în România. A fost extrădată în baza unui protocol care obliga partea română să-i ofere escroacei, aceleaşi condiţii de detenţie ca în Austria. Îşi ispăşeşte pedeapsa în secţia pentru femei a Penitenciarului Arad.

Iată ce scria despre cazul Mădălinei Prodan, ziarul Cotidianul, în anul 2016, în articolul intitulat " Bombă cu ceas în cazul Mădălina Ionescu Favorizarea unei escroace periculoase de către şefi din SRI şi IPJ Satu Mare se confirmă" :

" Pe de altă parte, din răspunsul primit rezultă că, potrivit datelor comunicate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în perioada executării pedepsei, numita Ionescu Mădălina era cercetată în patru cauze penale aflate în lucru la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Satu Mare, care sunt înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosarele nr. 3448/P/2012, 4485/P/2013, 1211/P/2014 şi 1882/P/2014. În toate aceste dosare era începută urmărirea penală împotriva susnumitei, pentru fapte grave de înşelăciune, la data liberării sale din penitenciar.

În aceste condiţii, punem următoarele întrebări : De ce Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Satu Mare nu a înştiinţat Penitenciarul Arad cu privire la faptul că numita Ionescu Mădălina era cercetată şi urmărită penal în patru dosare aflate în lucru, pentru fapte grave de înşelăciune? De ce nu a solicitat Tribunalul Arad date în sensul dacă susnumita este cercetată, urmărită sau inculpată în alte cauze penale? De ce a tergiversat şi tergiversează în continuare Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Satu Mare soluţionarea celor patru dosare susmenţionate, în condiţiile în care prima sesizare a avut loc în data de 12.08.2012 în dosarul nr. 3448/P/2012, la data de 21.11.2013 în dosarul nr. 4485/P/2013, la data de 31.03.2014 în dosarul nr. 1211/P/2014, respectiv la data de 29.05.2014 în dosarul nr. 1882/P/2014 ?"

Mădălina este autoarea unor mărturii importante despre personaje politice şi oameni din lumea afacerilor, poliţişti, pe care i-a ajutat să obţină diplome false la Universitatea Hyperion sau la Academia de Poliţie. Mădălina Prodan a lucrat, în perioada 1999-2000, ca referent în cadrul universităţii fondate de tatăl său.

În aceste condiţii, confruntată cu nenumărate dosare de trafic de influenţă şi înşelăciune, la sfârşitul anului trecut, Mădălina Prodan s-a hotărât să vorbească. Mai întâi, a redactat o serie de denunţuri, apoi, ne-a chemat la penitenciarul Arad, unde ne-a înmânat un material scris cu valoare de spovedanie. La începutul acestui an, câtă vreme a trăit cu speranţa că va fi eliberată condiţionat, o parte a mărturiilor Mădălinei, a apărut, în presa centrală, cu autor anonim.

Ce ascund organele de anchetă

Povestea dosarului 984/218/2016 este un adevărat manual de înşelăciune, trafic de influenţă, evaziune fiscală şi de spălare de bani şi, după cum îşi aduce aminte Mădălina Prodan, magistraţii au disjuns din această lucrare un nou dosar de siguranţă naţională care a fost, ulterior, muşamalizat. La numit "dosarul nr. 57". Apropiaţi ai celor doi afacerişti condamnaţi afirmă că, pe lângă bugetul de stat, unul dintre cei prejudiciaţi în combinaţia îngrăşămintelor chimice, ar fi fost şi Ghiriti Viorel, concubinul Mădălinei. Dosarul disjuns la DIICOT Satu Mare, la care face referire escroaca, se referă cel mai probabil la uriaşa cantitate de îngrăşaminte chimice (cel mai probabil azotat poros de amoniu), o substanţă extrem de periculoasă, cu dublă întrebuinţare : agricultură şi explozibil.

Mărturia scrisă a Mădălinei Prodan face referire la o seamă de personaje din sistem, printre care şi comisarul şef Șugag Emilian (în scrierile femeii Șugag apare ca Șugar), care alături de soţia sa, Șugag Luminiţa, ofiţer la DNA Oradea la acea dată şi de colonelul Dragoş Vasile, fost şef al Direcţiei Economice a SRI Satu Mare, apar într-o serie de anchete jurnalistice legate de fapte grave de contrabandă şi de corupţie comise recent în judeţul Satu Mare.

Aşteptăm cu nerăbdare de la DIICOT şi SRI Satu Mare amănunte despre dosarul "57" şi despre adevărata destinaţie a îngrăşămintelor chimice dispărute. Vă readucem aminte că pe data de 24 mai 2004, la ora 5:50 în comuna Mihăileşti, judeţul Buzău, un camion care transporta 20 de tone de îngrăşăminte (azotat de amoniu) a sărit în aer. Au murit atunci 18 oameni (dintre care şapte pompieri, trei localnici şi doi jurnalişti ai postului TV Antena 1) şi au fost răniţi grav alţi 13. Explozia a lăsat în urmă un crater adânc de 6,5 metri, cu un diametru de 21 metri. Bucăţi de metal au fost aruncate pe o rază de 200 de metri afectând acoperişurile caselor din zonă.

Având în vedere gravitatea faptelor şi modul în care au fost comise infracţiunile, cu concursul autorităţilor statului, vă prezentăm, în mai multe episoade, mărturiile escroacei de la Penitenciarul Arad.


Blaturi în instanţe, Poliţie, SRI


"Dragoş Ioan Marin


Dacă ar trebui să-l descriu, ar fi aşa :

- infractor

- escroc

- şantajist

- cămătar

- criminal

- capul caracatiţei din Satu Mare, având cunoştinţe, (blaturi) în instanţe, poliţie, SRI, notar.

L-am cunoscut în anul 2011, când acesta mi-a propus o afacere din punctul lui de vedere si pentru el, "altfel". În anul 2011 am deschis o spălătorie pe strada Aurel Vlaicu nr. 50, iar acesta s-a oferit din prietenie să mă ajute, neştiind ce urmează de fapt. În luna mai a aceluiaşi an mi-a spus că pot face o sumă de bani ( având mare nevoie atunci), dacă prin firma cu care desfăşuram activitatea de la spălătorie mă duc la SC Agrotex Carei să negociez un contract de achiziţionări cereale. Am fost de acord, m-am dus la SC Agrotex SRL, le-am spus reprezentaţilor acesteia situaţia ( nu am bani avans şi garanţii, nu am firmă decât procură).

Aceştia mi-au pus condiţii : la semnarea contractului să vină asociaţii si administratorul, să semneze filele CEC asociatul şi administratorul, să vină să dea comandă de necesar cei ce se pricep, lucru ce s-a şi întâmplat. Au venit să semneze asociatul şi administratorul firmei Pereni Diana şi cel ce se ocupa Dragoş I.M. La 1 iunie 2011, aceştia s-au hotărât să vândă firma deoarece prima plată eşalonată nu s-a făcut şi nici nu aveau de gând să facă vreo plată. "

Firme cesionate pe numele unor oameni ai străzii

"Am anunţat conducerea societăţii Agrotex, dar fără rezultat. La sfârşitul lunii octombrie 2011 trebuia făcută plata în întregime la Agrotex, lucru imposibil pentru că Dragoş Marin, când a fost intrebat de plată, a spus că toată cultura a fost calamitată. În realitate, el conducea din umbră SC Diana & Cyntia, firmă care achiziţionase îngrăşămintele. El a facilitat cesionarea acesteia unui om al străzii bolnav de cancer, pe nume Martiş. După alte două încercări eşuate de cesionare pe numele altor oameni ai străzii, solicitări înregistrate la ORC şi respinse pentru că persoanele respective erau în evidenţa ORC cu datorii imense din practica acestora de a cumpăra firme cu datorii, întrebat de mine ce are de gând, a spus că pe el nu-l interesează pentru că cei din Finanţe şi SRI sunt apropiaţi fideli. Atunci nu am înţeles, vorbim de 2011. Cert este că mai târziu s-a văzut concret acest lucru şi anume.

Diana & Cyntia a făcut facturi fictive de îngrăşăminte societăţii Agronord Vest, firma soţiei lui Dragoş, şi anume Dragoş Marica, în valoare de 1 milion de lei, astfel : 700.000 de lei o factură emisă sâmbătă de către Diana & Cyntia către Agro NV, cu plata integrală, cache şi, restul, zeci de chitanţe de 5000 lei/zi.

La un control al Finanţelor ( unde Crişan era în "afaceri" cu Dragoş Marin Ioan), făcut la contabila de la Diana & Cyntia, unde contabilă era contabila lui Dragoş Ioan Marin, SC Diana & Cyntia a fost amendată, nu a fost considerată infracţiune. Ulterior, Poliţia Satu Mare a ascuns anumite dosare penale ale numitului Dragoş şi Pereni Diana cu privire la evaziune fiscală în valoare de 3 milioane de (lei sau euro) . Deci, fără ajutorul nemijlocit al Finanţelor şi încălcarea legii celor de la ANAF, nu s-ar fi putut realiza acest abuz.

Totodată, el ar fi fost în spatele altei firme SC Allmat Coloman, cu sume fabuloase de bani, tot cu achiziţionare de îngrăşăminte agricole, tot pe numele unui om al străzii, Buzi Ioan Coloman, actualmente decedat. Deci, aceşti doi oameni importanţi pentru audieri au fost ţinuţi ascunşi şi sechestraţi şi, în final, aceştia au decedat, iar firmele închise de Dragoş I. Marin. El lucra în spatele acestor 2 societăţi, le folosea în diferite contracte şi evaziuni, după care acestea le închidea. Ulterior am aflat şi despre evaziuni enorme făcute cu Diana & Cyntia în Bucureşti, după ce a fost vândută lui Martiş. "

Dosarul "57", informaţii de siguranţă naţională

"În anul 2015 am fost audiată de DIICOT Satu Mare (mai precis de Șugar Emilian la sediul DIICOT ) unde am relatat un denunţ cu lux de amănunte. Acest denunţ a fost realizat prin intermediul lui Șugar Emilian, acesta spunându-mi că Dragoş I.M. a atentat la siguranţa naţională a statului. De acest dosar nu se mai poate afla nimic în ce stadiu este, deoarece eu am făcut numeroase adrese pentru a mi se preciza stadiul acestuia, adrese înregistrate atât la DIICOT Satu Mare (dosar nr. 57...) cât şi la DIICOT Oradea.

La o lună după eliberarea mea din Penitenciarul Arad, întâmplător, m-am întâlnit cu Dragoş I. Marin în faţa Oficiului Poştal Nr. 1, acesta urlând în gura mare că datorită mie, că am "sifonat la Securitate", el a pierdut o sumă mare de bani. Întrebarea este cui i-a dat-o ?

Răspuns. Celor care m-au anchetat, deoarece mi-am amintit că Șugar Emilian a fost comandant în anul 2014 al Poliţiei Satu Mare şi bun prieten cu Dragoş I. Marin.

Faptul concludent este că firma care avea prejudiciu din îngrăşăminte era din Sibiu şi la această oră este dispărută şi închisă şi nu s-a constituit niciodată în parte vătămată, iar eu prin acel denunţ la DIICOT am fost trasă de limbă ca, ulterior, să aibă obiectul şantajului împotriva lui Dragoş I. Marin. Dar ne putem lămuri numai dacă aflăm stadiul acestui dosar şi cercetările făcute în el şi unde şi de ce s-a oprit.

Când m-am predat, în anul 2014, am fost depusă în arestul Satu Mare într-o celulă mizerabilă. A doua zi, la apelul de dimineaţă, a intrat în cameră domnul Șugar care a ordonat să mă mute într-o celulă curată şi cu plasmă. Acesta a spus că un prieten comun a vorbit cu el în acest sens (Dragoş I. Marin). Asta a fost prima mea întâlnire cu Șugar."

Eduard Ovidiu Ohanesian