Agenţiile de presă internaţionale sunt cu ochii pe Ucraina, după ce, la începutul lunii aprilie, în perimetrul fostei centrale nucleare de la Cernobîl a izbucnit un puternic incendiu. Fotografii recente de la faţa locului demonstrează că, în ciuda eforturilor susţinute, echipele de intervenţie nu au reuşit să stingă focul, fumul degajat ajungând deja deasupra capitalei. Iniţial, autorităţile ucrainene mobilizaseră aviaţia şi pompierii pentru combaterea pârjolului care a cuprins zona de excludere din jurul centralei de la Cernobîl, unde, în 1986, a avut loc cel mai grav accident nuclear din istoria omenirii. Conform surselor citate, flăcările ar fi cuprins peste 100 de hectare de pădure din parcela forestieră situată în jurul reactorului avariat, la aproximativ o sută de kilometri nord de capitala Ucrainei. După intervenţia aeronavelor şi pompierilor la faţa locului, Egor Firsov, specialist în inspecţie ecologică, a semnalat pe un site de socializare, creşterea semnificativă (de 16 ori mai mare decât nivelul normal) a radioactivităţii aeriene în zonă. Exact ca în urmă cu trei decenii şi jumătate, autorităţile s-au grăbit să ne asigure că situaţia este sub control şi că localităţile învecinate nu sunt în pericol, apoi, la câteva zile de la intervenţie, au negat orice creştere a radioactivităţii. Pe parcursul anului 1986, în plină criză nucleară, ca şi în zilele molimei noastre, Covid-19, omenirea lupta cu un inamic invizibil. Martorii evenimentelor afirmă că, la Cernobîl, cel mai periculos izotop a fost minciuna. Ca urmare, nu se cunoaşte numărul real al victimelor şi nu s-au putut cuantifica efectele produse de contaminare în timp.

Reamintim că, imediat după dezastrul de la Cernobîl, pe o rază de circa 30 km de reactorul distrus, vegetaţia a fost arsă de unda de şoc radioactivă. Zona calamitată a fost mult mai întinsă. Solul a fost contaminat pe o rază de 2800 km în jurul reactorului. Iniţial, rămăşiţele radioactive ale exploziei au fost închise de sovietici într-un sarcofag de beton, ridicat în grabă, în câteva luni, cu eforturi uriaşe şi cu numeroase victime omeneşti. Acesta a crăpat, lăsând să răsufle radiaţii periculoase. În anul 2019, printr-un efort internaţional, reactorul nr. 4 de la Cernobîl a fost acoperit cu un scut în formă de cupolă.

Cernobîl, denumirea ucraineană a pelinului, este o plantă cu gust extrem de amar, iar în limba rusă se traduce ca durerea neagră. Teologii spun că Vechiul Testament face referire la pelin ca la o pedeapsă divină. Uniunea Sovietică a supravieţuit exploziei nucleare încă cinci ani. Costurile aventurii au fost de 18 miliarde de ruble, la care se mai adaugă încă 1,5 miliarde euro, cât a costat cupola din oţel aşezată peste reactor şi inaugurată anul trecut de regimul din Ucraina.

Eduard Ovidiu Ohanesian