Biserica Ortodoxă îl sarbătorește în a doua duminică după Sfintele Paști, pe Sf. Apostol Toma. În această zi, Mântuitorul S-a arătat ucenicilor prin ușile încuiate, pentru a doua oară după Înviere. Pentru că Toma nu credea în Învierea Mântuitorului, Iisus l-a îndemnat să-i atingă semnele rămase pe corp în urma răstignirii Sale. După acest moment, Toma îl mărturisește fără nicio îndoială pe Iisus Hristos ca Domn și Dumnezeu, realitatea Învierii Domnului fiind dovedită astfel încă o dată pentru cei care nu puteau crede. Apostolul Toma nu trebuie numit necredincios. El nu a negat dumnezeirea lui Hristos. E adevărat că atunci când ceilalți Apostoli i-au mărturist că Hristos a înviat ("Am văzut pe Domnul"), el le-a spus: "Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede" (In. 20, 25). Acest "dacă" arată că nu era împietrit la inimă, că nu era asemeni fariseilor. Dacă s-ar fi asemanat acestora, el ar fi grăit: "Orice mi-ați spune, eu nu voi crede". Toma nu L-a văzut pe Hristos ca fiind un simplu om, o persoană care, de vreme ce a murit, nu se mai poate ridica din moarte. El doar s-a îndoit. Iar Sfântul Chiril al Alexandriei spune că el nu se îndoiește de faptul ca Hristos a înviat, ci de faptul ca El se mai poate afla după învierea Sa într-un trup vizibil. Scriptura nu ne spune dacă Toma a atins trupul Domnului. Dar cântarile Bisericii din a doua săptămână de după Paști ne vestesc că Sfântul Apostol Toma a pipait coasta Mântuitorului: "Cine a păzit mâna ucenicului nearsă, când s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc" Cine i-a dat ei putere de a putut pipăi osul cel de văpaie" Cu adevărat ceea ce s-a pipăit. Căci, dacă n-ar fi dat coasta putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipăi patimile care au zguduit și cele de sus și cele de jos"". Așadar, Apostolul Toma a împlinit ceea ce i-a zis Hristos - "pipăie", s-a încredințat prin atingere: "Domnul meu și Dumnezeul meu" (Ioan 10, 28). D.R.