Va rugam, adanciti !

Mistocareala asta numita "revolutie sau lovitura de stat" este folosita, an de an, de politruci si de serviciile secrete pentru a-i acoperi pe criminalii statului roman si face parte din mecanismul perfid de manipulare in masa, menit sa arunce praf in ochii cetateanului. Ca si in "89, televiziunea a ramas principalul instrument de dezinformare a opiniei publice. Dezinformarea in masa cu ajutorul imaginilor bine "aranjate" nu este o licenta a serviciilor de informatii romanesti. Este marfa de import adusa din cele mai dezvoltate democratii, pe care, cu disperare incercam sa le plagiem de decenii. Astfel, la sfarsitul acestui an, cand comemoram trei zeci de ani de minciuna nationala, dezbaterile nesfarsite si sterile despre "revolutia furata" au scos la iveala cei mai agresivi agenti de intoxicare, habarnistii guralivi. Cel mai periculos dintre acestia s-a dovedit a fi Klaus Werner Iohannis.





Ca si Traian Basescu inaintea sa, presedintele reales, Werner, a confiscat mediatic revolutia romana si a transformat-o in platforma ideala pentru palmarea incompetentei "Guvernului meu". Maskirovka prezidentiala insotita de medalii, sedinte solemne, discursuri sforaitoare si depuneri de coroane, toate pe banii contribuabilului aburit, are darul de a prelungi agonia guvernarii Orban, o banda de oportunisti racolati de Securitate in vremurile bune sau adusi pe drumul cel drept de spionajul extern, in timpul Conventiei Democrate sau sub mandatul lui Petrov. Spectacolul puturos pus in scena la sfarsitul lui 2019 de Palatul Cotroceni sub bagheta lui Klaus nu a facut decat sa intineze memoria celor asasinati de institutiile statului.





De trei decenii, victimele revolutiei sau ale loviturii de stat din 1989 si urmasii acestora sunt batjocoriti de autoritatile romane, indiferent de apartenenta lor politica. Victimele comunismului si criminalii care au tras in popor raman clasificati, in timp ce flori si lacrimi se usuca pe pietrele reci ale Cimitirului Eroilor din capitala si din pietele si locasele de cult timisorene. Parinti, frati si prieteni vin in fiecare decembrie sa rememoreze si sa isi planga in liniste disparutii. Tot mai putini cu fiecare an ce trece. Adevarul despre militaroizii care au tras in tineri se lasa asteptat, in timp ce magistratii se fac ca lucreaza.





UM 05440





Opinia publica trebuie sa stie ca cea mai mare parte a dosarelor referitoare la evenimentele din decembrie 1989 erau instrumentate de magistrati militari aflati pe statul de plata al criminalilor. In buza lui "90, cand debutasera in forta dosarele Revolutiei, orice magistrat militar purta asupra sa o legitimatie de serviciu pe care scria UM 05440, nimic altceva decat indicativul Parchetului Militar. Ca urmare, atat procurorii militari anchetatori cat si judecatorii tribunalelor si ai curtilor de apel militare care ar fi trebuit sa faca dreptate, erau platiti din bugetul Ministerului Apararii Nationale. Faceau parte cu acte si bagaje din Armata tarii care a tras in cetatenii pasnici si care, imediat dupa fuga familiei Ceausescu de pe acoperisul CC, a ars tone de documente compromitatoare sau le-a transferat in hrubele de la Pitesti. Majoritatea magistratilor militari din dosarele Revolutiei, primea salarii, indemnizatii de hrana si imbracaminte, grade, functii si promovari exact de la cei pe care ii ancheta pentru crime impotriva poporului roman. Oficial, instantele de judecata militare aveau dubla subordonare, fata de Ministerul Apararii Nationale si fata de Ministerul Justitiei. Practic, judecatorii militari erau si ei platiti de MApN si aveau parte de ordinele interne ale armatei privind norma de hrana si imbracaminte.





In cele din urma, Parchetul Militar a ajuns ordonator secundar de credite, devenind independent financiar de MApN. Dar era prea tarziu. Raul era facut. Dosarele Revolutiei si ale Mineriadelor, deschise in anii "90 sunt nule de drept. In noile conditii, noul ordonator de credite ducea lipsa de contabil, iar procurorii aveau nevoie de urgenta, de bani pentru delegatii si deconturi. Asa ca l-au gasit pe Eugen Bejinariu proaspat disponibilizat din directia logistica a generalului Traian Leon Dafinescu tatal cunoscutei actrite Cezara Dafinescu. De aici apetitul ulterior al doamnei pentru UNPR. In perioada aceea, Bejinariu facea parte din antrajul apropiat, chiar foarte apropiat, al fostului premier Adrian Nastase si fusese coleg cu Gabriel Oprea si Florin Radici. Dar aceasta este alta poveste.





Revolutia de sub bocancii MApN





Situatia de "conflict de interese" din dosarele revolutiei romane s-a perpetuat sub toate guvernarile postdecembriste. Adevarul despre crimele revolutiei a fost inchis la secret de complicii criminalilor din conducerea MApN. Personaje importante in ecuatia manipularii, despre care astazi se vorbeste foarte putin sau deloc, sunt cei care au impiedicat anchetele si au defrisat dosare prin legi si ordine circulare secrete. Anchetele din dosarele Revolutiei si ale Mineriadelor, instrumentate incepand cu 1990, au avut un parcurs sinuos vreme de trei decenii, sfarsind pe masa CEDO ale carui instante au constatat dupa atat amar de vreme ca nu s-a facut ancheta. Ba s-a facut ! Au fost identificati faptasi si au fost condamnati niste tapi ispasitori.





Ca dovada ca in dosare a ajuns numai ce trebuie, sta ordinul circular secret nr. 522 din 19.11.1997 emis de Marele Stat Major al MApN, sub semnatura generalului Constantin Degeratu. Ordinul confirma interventia brutala si ilegala a MApN in actul de justitie. Asa s-a calcat in picioare adevarul revolutiei romane. Cu bocancii. Ordinului 522/1997, prin semnatura generalului Constantin Degeratu, secretar de stat si sef al Marelui Stat Major la acea vreme, suspenda temporar" dreptul tuturor angajatilor din subordinea SMG, militari sau civili, de a furniza (presei sau organelor de ancheta) informatii cu privire la activitatea proprie sau a altor persoane pe timpul evenimentelor din Decembrie 1989″. Orice persoana care dorea sau era chemata de magistrati sa depuna marturie si facea parte din organigrama Ministerului Apararii Nationale, trebuia sa ceara mai intai aprobarea ministrului. Asadar, ministrul Apararii decidea cine depune sau nu marturie despre crimele Revolutiei. Din motive de secretizare, documentul semnat de generalul Degeratu, un act de intimidare oficiala la adresa martorilor, a ramas secretizat. Generalul Constantin Degeratu, scos basma curata in dosarele revolutiei de la Cluj, punea talpa justititiei sub mandatul celui mai democrat presedinte al romanilor, Emil Constantinescu. Cativa ani mai tarziu, semnatarul Ordinului 522/1997 avea sa fie pretuit si promovat de clanul portocaliu ajuns la putere in Romania, in functia de de consilier de stat la Departamentul Securitatii Nationale din cadrul Administratiei Prezidentiale a lui Traian Basescu.





Demisia unui procuror al Republicii





Ca dovada ca nu toti magistratii vremii au inghitit galusca aruncata de conspiratorii cu epoleti sta demisia fostului procuror Valer Marian, publicata in revista "Expres" nr. 28, din 2 august 1990. Va prezentam un fragment din demisie, un adevarat rechizitoriu la adresa noilor stapani ai Romaniei postdecembriste :





" DEMISIONEZ DIN FUNCTIA DE PROCUROR AL REPUBLICII, PENTRU URMATOARELE MOTIVE:





1. Modul defectuos de organizare si desfasurare a cercetarilor si proceselor penale privind evenimentele din cursul lunii decembrie 1989 precum si lipsa de cooperare si obstructiile facute in acest sens de catre organele si institutiile asupra carora planeaza dubii, in special de catre SRI (care are in componenta sa majoritatea lucratorilor din fosta securitate), politie, USLA, agentia TAROM, dar si de catre unele cadre ale armatei, prin reticenta manifestata fata de organele de ancheta in aflarea adevarului (refuzul fostilor lucratori de securitate reincadrati in SRI de a da declaratii sau de a oferi date organelor de ancheta in legatura cu evenimentele din decembrie 1989 ca urmare a unui ordin dat in acest sens de catre seful SRI Virgil Magureanu, lansarea de diversiuni si intoxicari sub aspect probatoriu, emiterea unor acte false, proferarea de amenintari directe sau insidioase la adresa unor membri ai organelor de ancheta etc.)."





Sesizand facatura, Marian, unul dintre tinerii procurori delegati sa ancheteze evenimentele din "89, isi dadea demisia in semn de protest, refuzand sa fie doar o unealta in mainile patate de sange ale Parchetului General, Armatei si SRI, institutii care aruncau praf in ochi oamenilor. Ulterior, jurnalistul si senatorul Marian a dezvaluit o seama de amanunte din culisele anchetei oficiale. A trebuit sa treaca un sfert de veac pana la confirmarea celor spuse de fostul procuror. Printre fragmentele concluziilor Comisiei Senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, publicate de ziaristul Victor Roncea se aflau si paragrafe copiate din dosarele instrumentat in 1990 de procurorul Valer Marian.





Ca sa aveti cat de cat o idee despre modul in care au fost tratate pe parcursul anului 1990, anchetele penale in cazul asasinatelor comise de institutiile militarizate ale statului roman, trebuie sa stiti ca, imediat ce concluziile anchetatorilor se conturau, sefii Parchetului General de la acea data cerneau graul de neghina. Unul dintre magistratii implicati in instrumentarea dosarului "Sibiu", in 1990, povesteste ca a fost chemat de sefii sai la Bucuresti si obligat sa predea temporar lucrarea penala. Magistratul ancheta o interventie externa dubioasa din seara de 20 decembrie 1989, de pe aeroportul din Sibiu, care implica un avion Rombac 1-11. "Domnu procuror, lasati-o mai moale. Luati o pauza. Uitati, stati la hotel in Bucuresti, s-au deschis cluburile de noapte. Relaxati-va !", i-au spus sefii magistratului. Dupa cateva saptamani, din dosarul depus temporara ramasesera copertile si 2-3 pagini nesemnificative. Pe coperta din fata, cineva notase cu grija un vechi indemn bolsevic: Va rugam, adanciti !





Eduard Ovidiu Ohanesian

---