Jocul spionilor scoate la iveala resursele Marii Negre

Interesul gazarilor americani pentru hidrocarburii Romaniei a ridicat numeroase semne de intrebare cu privire la resursele prezente si viitoare din Marea Neagra. In timp ce cateva concerne mari dadeau navala sa scoata profit din fundul marii, iar parlamentarii se dadeau peste cap sa schimbe legile in favoarea acestora, pe tacute, o expeditie multinationala scotea la iveala vestigii la care nimeni nu se astepta.


Totul a inceput la sfarsitul anului 2018, cu o descoperire istorica la aproximativ doi kilometri adancime, aproape de malurile bulgaresti ale Marii Negre, care a facut inconjurul lumii. Cercetatorii implicati in proiectul Black Sea MAP, care, timp de doi ani au scos la iveala zeci de nave (din epoca romana, bizantina si otomana) naufragiate in bazinul Marii Negre, au descoperit in straturile groase de hidrogen sulfurat, o epava scufundata in urma cu 2.400 de ani. In lipsa oxigenului, nava antica s-a pastrat aproape intacta. Se pare ca relicva ar fi navigat in epoca descrisa de Homer, fiind comparata cu picturile de pe vasele grecesti de ceramica care ilustrau epopeele Odiseea si Iliada. Oamenii de stiinta au prezentat, in premiera, imagini detaliate ale elementelor constructive din lemn (catargul, carma si bancile de vaslit) asemanatoare cu ce gasisera in picturi. Presa internationala nota ca arheologii si oceanografii cred ca se afla in fata celei mai vechi epave gasite vreodata in adancuri.


Cu privire la expeditiile stiintifice de asemenea amploare, va reamintim ca, dupa mai bine de trei decenii de la descoperirea Titanicului, dupa declasificarea documentelor secrete ale Marinei militare SUA, celebrul explorator Robert Ballard a recunoscut ca a actionat in slujba spionajului. In fapt, marele eveniment, descoperirea epavei Titanicului, mediatizat la nivel global, nu a fost decat o misiune de acoperire a unei operatiuni “top secret" de cautare a submarinelor militare pierdute de armata SUA in anii ’60. Cercetatorul Ballard nu fusese altceva decat un agent al marinei americane, cu angajament semnat in toata regula, care beneficiase din plin de banii si tehnologia spionajului militar.


Un muzeu in aer liber, altul in adancuri


Contactat telefonic, in legatura cu depozitele de hidrogen sulfurat, Simion Nicolaev, directorul Institutului de Cercetari Marine "Grigore Antipa" din Constanta ne-a declarat : Acest lucru nu este cunoscut. Zona oxica in Marea Neagra este un strat relativ subtire in care traieste viata, in acceptiunea noastra, in prezenta oxigenului. Este cam intre 140 si 180 de metri, dupa care se creaza concentratii de hidrogen sulfurat catre fundul marii, unde nu mai sunt organisme vii decat anumite bacterii sulf-reducatoare".


Se pare ca, cercetatorii au descoperit 60 de astfel de relicve perfect conservate, acestea constituind un muzeu subacvatic bine conservat in straturile de hidrogen sulfurat din adancuri. "O nava care a supravietuit aproape intacta lumii antice, situata la 2 kilometri adancime, este o descoperire pe care nimeni nu ar fi crezut-o posibila vreodata", a declarat Jon Adams, de la Universitatea din Southampton, conducatorul proiectului. "Acest lucru va schimba din temelii ceea ce stiam pana acum despre navigatia in lumea antica", adauga cercetatorul.


Exista in Marea Neagra, inca cel putin un muzeu, in aer liber, care confirma activitatile comerciala si militara desfasurate de milenii de numeroasele civilizatii care au populat orasele antice din acest perimetru. Este vorba despre Peninsula Crimeea, mandria turismului sovietic din epoca Uniunii Sovietice, unde relicvele antice de la suprafata spun povestea a cel putin doua milenii de istorie greaca, genoveza, romana, turca, tatara s.a.m.d. Istoricii sovietici spun ca golful Balaklava poarta chiar si in zilele noastre semnele trecerii argonautilor aflati in cautarea lanii de aur. Poate nu intamplator, la un an dupa ocuparea peninsulei Crimeea, presedintele Federatiei Ruse, Vladimir Putin, se scufunda la bordul unui batiscaf in apele golfului pentru a admira ramasitele unei nave de comert bizantine din secolele 10-11 e.n. De remarcat este ca Balaklava, oras militar cu acces restrictionat in timpul razboiului rece, gazduia inainte de 1990 una dintre cele mai mari si secrete baze militare submarine codificata sub numele de 825 GTS.


Tot in peninsula, dar la inaltime de aceasta data, putem arunca o privire in trecutul indepartat al Marii Negre, in perioada in care muntii Crimeei de astazi erau sub apa. Inaltimile vizitate de turisti doar cu telecabina poarta vestigii preistorice la tot pasul. Astfel, pe varful Ai Petr (Sfantul Petru) putem gasi un muzeu submarin la mare altitudine. La mai mult de 1200 de metri, turistii calca pe ramasitele animalelor incapsulate in calcar de milenii, cele care nu au apucat sa se transforme in H2S. Varful Ai Petri nu este altceva decat o mostra a fundului Marii Negre, asa cum era acesta cu milenii in urma, cand in urma miscarilor geologice s-a ridicat la 1234 m.


Proiecte vechi si noi


Specialistii in domeniu afirma ca adancul Marii Negre este un rezervor urias de hidrogen sulfurat, gaz solubil in apa, inflamabil in contact cu oxigenul atmosferic. Puterea calorica a H2S este mai mare decat cea a gazului metan.


"Aceasta comoara, daca ar putea fi gasita o metoda de extractie sau de prelucrare din mare a hidrogenului sulfurat, probabil ca ar reprezenta o sursa de energie extraordinara", spunea Tania Zaharia, director adjunct Institutul de Cercetari Marine "Grigore Antipa" intr-un interviu recent, acordat postului de televiziune Digi 24. Exploatarea cantitatii uriase de hidrogen sulfurat din adancurile Marii Negre a fost subiect de studiu si inainte de 1989, cand regimul comunist voia sa construiasca o centrala electrica pe baza de H2S. Rezultatele testelor aratau ca sub stratul de apa sarata, adanc de 200 de metri, in care se poate dezvolta viata subacvatica, se afla o cantitate uriasa de hidrogen sulfurat improprie vietii. URSS s-ar fi opus oricarui proiect de extragere si prelucrare a H2S.


Simion Nicolaev spune ca rusii ar fi incercat o estimare a cantitatii de hidrogen sulfurat aflata in Marea Neagra, dar ca"parerile sunt impartite".


In presa centrala au fost prezentate eforturile Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice si Izotopice (ICSI) din Rm. Valcea (fosta Uzina G) care a demarat, in anul 2004, cercetari in domeniul transformarii H2S in energie electrica . ICSI a realizat un studiu amplu privind “oportunitatea dezvoltarii unei platforme integrate de cercetare pentru domeniul pilelor de combustie si a realizarii de combustibili ecologici". De remarcat ca, inainte de 1989, la fosta “Uzina G" au fost produse industrial primele cantitati importante de apa grea romaneasca, institutul functionand in subordinea Departamentului de Informatii Externe, sub directa coordonarea generalului defector I.M. Pacepa.


Cercetatorii ICSI au incercat transformarea hidrogenului sulfurat din Marea Neagra in energie electrica prin intermediul unor pile de combustie care desfac molecula formata din doi atomi de hidrogen si unul de sulf, si transforma hidrogenul in energie electrica. Pe scurt, combustibilul ar trebui ars galvanic sub mare, nu ia contact cu aerul si reduce depozitele uriase de de hidrogen sulfurat. Proiectul a fost oprit din lipsa de finantare. Directorul Nicolaev afirma ca pana in prezent nu exista un proiect eficient de extragere si transformare a hidrogenului sulfurat in energie electrica. " Sub influenta euforiei generate de perioada de dupa destramarea Uniunii Sovietice, georgienii au avansat un proiect pe cooperare economica a Marii Negre. Au facut valuri la inceput, dupa aia s-a fasait.", povesteste Nicolaev.


Fanteziile unui general de carton


Avand in vedere toxicitatea si potentialul distructiv al depozitelor de H2S din Marea Neagra, dupa 1990, pe acest subiect s-au spus vrute si nevrute. O teorie vehiculata deseori in spatiul public se referea la intentia Uniunii Sovietice de a detona Marea Neagra. Personaj cunoscut pentru fanteziile si fabulatiile sale pe la posturile de televiziune, generalul SPP in rezerva, Emil Strainu, a fost deseori citat in presa centrala. "Pe vremea razboiului rece, URSS avea in vedere producerea unei explozii catastrofale, prin aprinderea hidrogenului sulfurat din Marea Neagra, in cazul unei agresiuni NATO dinspre sud, respectiv Turcia. Ar fi fost solutia finala pentru sovietici, in caz ca alte tipuri de arme ar fi dat gres", spunea Emil Strainu, intr-un articol publicat de ZIUA, in 2006. "Explozia acestei pungi de hidrogen sulfurat este echivalenta celei unei bombe atomice", a mai precizat acesta. Directorul ICM Grigore Antipa demonteaza aceste teorii : " Opinia generala a specialistilor, arata ca la concentratiile existente in prezent sunt necesare anumite conditii particulare ca sa poata fi separat hidrogenul care poate sa arda la un moment dat, de celelalte componente". Cercetatorul spune ca “densitatea molara este prea mica in straturile identificate" si ca in ciuda faptului ca se spune ca in Marea Neagra nu exista curenti verticali, acestia exista, ceea ce creaza o omogenizare in straturile profunde.


Nu stim cine are interesul de a intretine asemenea aiureli, dar nu trebuie sa fi general, nici macar unul facut la apelul bocancilor, ca sa iti dai seama ca este putin probabil ca astfel de fantezii exotice sa fie puse in practica, avand in vedere ca URSS avea in campate in Marea Neagra, importante forte militare. Un cataclism generat de o explozie apocaliptica in bazinul Marii Negre ar fi sters de pe fata pamantului nu numai Flota Marii Negre din portul Sevastopol, ci si flota de submarine nucleare din cea mai mare baza submarina cunoscuta a razboiului rece din golful Balaklava. Orice om cu bun simt care priveste harta Marii Negre din anii ’80, isi poate da seama ca astfel de afirmatii sunt pure dezinformari. Daca armata URSS ar fi aprins hidrogenul sulfurat din mare, isi dadea foc la valiza. Isi ucidea proprii cetateni si isi distrugea armata. In Peninsula Crimeea, aflata in componenta RSS Ucraina in epoca sovietca, fiind campate nenumarate unitati militare secrete, baze submarine doldora de submarine si de rachete nucleare si orase spatiale sau militare. Ce sa mai vorbim despre orasele sovietice asezate in zonele costiere ale Marii Negre sau despre porturile tarilor aliate in Pactul Tratatului de la Varsovia.


Dupa Cernobil, ultimul presedinte al URSS, Mihail Gorbaciov, dadea de inteles, intr-un interviu, ca accidentul nuclear, un eveniment de mica aploare in comparatie cu o eventuala explozie a depozitelor de H2S in Marea Neagra, a bagat tara in faliment datorita costurilor financiare si umane uriase necesare indepartarii efectelor. Referitor la teoriile de mai sus, Simion Nicolaev ne-a declarat : " Impartasesc anumite rezerve vizavi de opiniile exprimate. In 1952, in apropierea Crimeei, a avut loc un fel de… Se spune ca a ars marea. Chipurile. Eu raman la parerea ca aceia au fost vapori, eruptii de metan din zonele superficiale." Simion spune ca Marea Neagra este cunoscuta ca avand pungi superficiale de gaze combustibile care prezinta un pericol foarte serios pentru forarile care se fac in cautarea de resurse de petrol si gaze.


Proiectul fostului spion comunist


Tot un militar, unul care a facut parte din spionajul extern al lui I.M.Pacepa, fugit din tara in 1973, s-a intors din SUA cu idei de afaceri mai pasnice, mai constructive, dar, mai ales, profitabile. Constantin Rauta, important defector al Departamentului de Informatii Externe, directia tehnica, vorbea intr-un cerc restrans, in urma cu ceva ani, despre proiectele sale de producere a energiei electrice prin extractia si prelucrarea hidrogenului sulfurat din Marea Neagra. La vremea aceea, fostul ofiter DIE, metamorfozat in savant american, si folosit de yankei in cateva proiecte militare de anvergura isi recuperase cetatenia romana. Cu aceasta ocazie, Rauta povestea ca este pe cale sa obtina in SUA patentul proiectului sau revolutionar. Dupa o scurta si paguboasa colaborare cu Dinu Patriciu, fostul spion ajunsese la concluzia ca trebuie sa incerce sa-si duca la capat proiectele de unul singur. Nu stiu cati dintre interlocutorii sai l-au luat in seama, avand in vedere ca incercari de acest fel mai avusesera loc inca din anii ’80. Recent, redactia Avertisment a intrat in posesia unui document care dovedeste ca Rauta vorbea serios. “Cererea de Brevet de Inventie" inregistrata in data de 29.05.2013, la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM) cu numarul a 2013 00414 este intitulata “Extragerea Hidrogenului Sulfurat (H2S) din Marea Neagra" si ii are ca solicitanti si inventatori in acelasi timp pe Cupcea Nicolae si Rauta Constantin.


Instalatia brevetata la OSIM


Conform documentatiei depusa la OSIM, inventia se refera la “o instalatie si la un procedeu pentru extragerea hidrogenului sulfurat cantonat sub forma unui strat subacvatic aflat la adancimi relativ mari, cum ar fi, de exemplu, in Marea Neagra". Pomparea de la mari adancimi se face utilizand presiunea atmosferica deasupra Marii Negre pentru a conduce apa cu concetratie ridicata de H2S intr-un bazin la malul marii dar sub nivelul marii si apoi, cu un sistem eficient de perechi de pompe cu vacuum, lucrand in contratimp, apa este adusa deasupra nivelului marii, unde, intai H2S este extras prin metode chimice, apoi apa marii este desalinizata pentru a putea fi utilizata la irigatii sau in orice alt scop. Energia necesara actionarii pompelor cu vacuum in contratimp este obtinuta utilizand temperatura foarte scazuta a apei extrase din adancul marii (sub 5°C) pentru racirea amoniacului la un generator de energie cu amoniac (sistem cunoscut), iar H2S extras din apa marii, plus energia solara, sunt folosite pentru incalzirea amoniacuiui generatorului de energie.


Intrebari fara raspuns


Constantin Rauta este un defector de marca al spionajului extern romanesc, poate al doilea ca mediatizare in presa dupa generalul Ion Miahi Pacepa. Conform propriilor declaratii, fostul ofiter DIE a calatorit de mai multe ori in Romania dupa 1990, desi era condamnat la moarte pentru tradare. Culmea, regimul de la Bucuresti i-ar fi prelungit pasaportul in anul 1995. Nu se stie cum, desi pe generalul DIE Ion Mihai Pacepa (ofiter de spionaj mult mai important decat Constantin Rauta, dezertat in SUA, in 1978) l-a absolvit de condamnarea la moarte si l-a reabilitat, Serviciul de Informatii Externe a ajuns la concluzia ca Rauta nu merita acelasi tratament. Care este secretul ? Rauta, savant angajat in proiecte secrete ale NASA si ale Marinei Militare SUA, refuzase a doua racolare.


Celebrul Constantin Rauta a fost ofiter in cadrul directiei tehnice a Departamentului de Informatii Externe din cadrul Securitatii (UM 0920/M-500). A fugit “la dusman" la data de 24 noiembrie 1973, in timpul unei misiuni de pregatire a vizitei dictatorului Nicolae Ceausescu in SUA. Avea cu el corespondenta diplomatica sigilata si geanta cu scule. Mai tarziu, la un hotel din New York, servieta si plicul diplomatic au fost preluate de un reprezentant al Statelor Unite la Misiunea din New York pentru ONU, care era insotit de patru agenti FBI. Din documentele recent declasificate ale DIE, dar si din cartea generalului Ion Mihai Pacepa, Orizonturi Rosii, reiese clar ca Nicolae Ceausescu a ordonat eliminarea spionului defector. Agentul “Felix" (cum il numeste Securitatea) sau “Leman" (cum apare in cartea Orizonturi Rosii) trebuia sa-l ucida pe Constantin Rauta cu ajutorul mafiei americane.


Cazul “Rauta" nu ar fi ajuns atat de cunoscut daca, ardeleanul nu se incapatana sa dea cu tifla regimului comunist chiar si dupa ce a defectat, fostul spion participand (dupa ce a primit azil politic in SUA) la numeroase activitati de protest organizate peste ocean. Fostul locotenent major DIE Rauta a avut parte de o cariera fulminanta. Dupa ce a primit azil politic si drept de munca pe teritoriul american, inginerul electronist a fost angajat prin concurs la cel mai mare centru de cercetari NASA, Goodard Space Flight Center, din Greenbelt Maryland, fiind cooptat in proiecte strategice importante ca sistemele de sateliti Eos, Lansat, Kobe, SM-3 NAVY, telescopul Hubble sau scutul anti-racheta. Rauta devine un cercetator de prim rang, cu activitate intensa in apararea si securitatea Statelor Unite si este rasplatit cu numeroase distinctii stiintifice. Romanul este membru al prestigiosului Institut de Inginerie Electrica si Electronica (IEEE). Dealtfel, ca o recunoastere a calitatilor sale, statul roman i-a inapoiat cetatenia si cartea de identitate la care avea dreptul.


In concluzie, dupa 1989, la interventia noilor aliati, au fost reabilitati dezertori DIE celebri ca I.M. Pacepa sau Liviu Turcu. Unii au primt inapoi gradele si bunurile. Constantin Rauta face nota discordanta. De ce intr-o Romanie cu pretentii de stat democratic, fostul inginer-ofiter DIE este considerat tradator ? Era mai important pentru americani Rauta decat Pacepa ? Un ofiter tehnic oarecare, cum a fost Constantin Rauta a primit cetatenia americana dupa un an si sase luni, pe cand lui Pacepa i-a luat un deceniu pentru acelasi lucru. Sa-l fi suspectat CIA pe Pacepa ca ar fi fost infiltrat ca ofiter “S" - ilegal ? Ce secrete ale statului comunist a luat cu el peste ocean Rauta ? Avea Rauta in geanta un plic care dovedea ca regimul Ceausescu se gudura cu intentii bune pe langa Washington, dar lucra cu Moscova ? Sunt numai cateva intrebari ramase fara raspuns dupa aproape cinci decenii.





Eduard Ovidiu Ohanesian

---