?Ingropat de viu" - prima mărturie a unui oficial SUA, referitoare la jurnaliştii romani răpiţi in Irak

Partea I

Pentru prima dată, după aproximativ 5 ani, serviciile secrete americane şi-au dat acordul pentru publicarea unor informaţii de spre cei trei jurnalişti romani Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Eduard Ovidiu Ohanesian, răpiţi in Irak, dar şi despre teroristul american de origine irakiană, Mohamad Munaf. Este vorba despre confirmarea oficială a faptului că romanii au fost ţinuţi ostatici la o fermă la circa 25 Km sud de Bagdad (langă localitatea Mahmudia) impreună cu cetăţeni americani, francezi sau irakieni. De ce spun prima confirmare oficială ? Pentru că informaţiile despre persoanele sus menţionate, ca dealtfel şi despre mulţi alţi oficiali implicaţi, apar in cartea Buried Alive - The True Story of Kidnapping, Captivity, and a Dramatic Rescue - Ingropat de viu - Povestea adevărată a Răpirii, Captivităţii, şi a unei Dramatice Salvări, scrisă de unul dintre ostaticii din beci, ofiţerul Marinei SUA, americanul Roy Hallums in 2010 la editura Thomas Nelson. Contractorul american, Roy Hallums, a fost luat ostatic in Irak in 2004 şi s-a aflat in detenţie impreună cu cei trei jurnalişti romani, fiind eliberat ultimul. Roy a fost deţinut in mai multe locaţii, timp de aproape un an. Este de notorietate faptul că jurnalista franco-belgiană Florence Aubenas, nu a recunoscut niciodată public faptul că ar fi stat alături de romani sau de americani in beciul cu ostatici. A făcut-o in cele din urmă, forţată de comisia rogatorie formată din procurori romani deplasată in Franţa la cererea jurnalistului Ohanesian.

Revenind la “contractorul Roy Hallums" şi la cartea sa, trebuie subliniat faptul că acesta nu a fost un simplu ofiţer, ci conform propriilor declaraţii, a profesat o perioadă de timp in serviciile secrete ale Pentagonului. Ca urmare, nimic din ce a publicat in cartea sa Ingropat de viu nu putea apărea fără acordul aceloraşi servicii. Pentru inceput am să vă prezint cateva fragmente din capitolele in care se referă la ostaticii romani, colegi de detenţie cu americanul Hallums şi cu franţuzoaica Aubenas, incercand o traducere cat mai exactă a memoriilor acestuia. Pe alocuri voi comenta sau completa textul scris de Roy Hallums, care conţine multe elemente confuze sau inexactităţi.



Buried Alive - The True Story of Kidnapping, Captivity, and a Dramatic Rescue

“Capitolul 20

Romanii

Gărzile au adus incă 4 ostatici in temniţa noastră şi aşa prea aglomerată : reporterul roman de la Prima TV Marie Jeanne Ion, cameramanul ei, Sorin Mişcoci şi un reporter de la ziarul Romania liberă numit Ovidiu Ohanesian. Răpitorii au luat ostatic deasemenea pe traducătorul şi ghidul irakiano-american Mohamad Munaf. Zgomotul produs de ruperea benzii adezive mi-a provocat fiori pe şira spinării, alungand orice urmă de linişte rămasă.

Foto 1- Roy Hallums după eliberare

Hamid mi-a ordonat să stau cu spatele la zid, apoi a inceput să infăşoare banda adezivă peste masca de ski de pe faţa mea, in jurul ochilor şi urechile. Mi-a tăiat legăturile de la maini şi pentru o clipă m-am intrebat dacă nu mă va scoate din beci pentru execuţie. In schimb, Hamid mi-a impins genunchii la piept şi mi-a legat braţele de picioare cu bandă adezivă.

După ce mi-a legat mainile şi picioarele, Hamid a inceput să mă lovească in cap :

“ Stai aici. Nu vorbi, nu privi sau te vom ucide, a poruncit el. Vom veni inapoi dimineaţă să te mutăm."

Am crezut că nu pot supravieţui timp de opt ore legat. Din fericire, gărzile au revenit in beci după numai trei ore şi după o scurtă discuţie in limba arabă, m-au dezlegat, permiţandu-mi să-mi intind membrele. Apoi, mi-au legat manile in faţă.

“ Nu mişca", a ordonat Hamid. Vom face mai mult loc maine."

Notă - Măştile de ski erau nişte cagule dintr-un material extrem de rezistent la rupere care ne acopereau feţele in totalitate. Pentru transport, teroriştii infăşurau capul ostaticilor cu bandă adezivă. Cand am fost aduşi in beciul fermei cu ostatici Roy Hallums, Florence Aubenas şi traducătorul ei Hussein Hanoun, alţi irakieni erau deja acolo. O parte dintre ei erau legaţi la maini sau picioare cu nişte sfori subţiri. Franţuzoaica nu era legată.

Foto 2 - Roy Hallums in beciul cu ostatici.

“Aşa au şi făcut, mutandu-l pe Yasser Obati in altă locaţie. Gărzile i-au spus lui Amar că băiatul său de 17 ani va fi dus intr-o fabrică veche cu alţi irakieni de varsta lui. Amar le-a cerut ca Yaser să rămană cu noi. Gărzile l-au bătut de cateva ori. Amar se temea ca fiul său să nu fie torturat. Gărzile i-au spus lui Amar că fiul său va fi eliberat cand va fi plătită răscumpărarea pentru amandoi. Dacă răscumpărarea nu va fi plătită, Yasser va fi ucis, iar trupul său cioparţit va fi aruncat in curtea casei unde trăieşte mama sa. Chiar dacă Amar şi Yasser erau suniţi, ca şi răpitorii, nu erau din clanul Wahhabi şi de aceea erau trataţi mai rău cei de altă religie. Amar a plans cateva ceasuri după ce fiul său a fost luat."

Notă - Yasser, fiul lui Amar purta cagulă şi se ruga tot timpul. Nu i-am văzut faţa niciodată. După sosirea noastră in beci, Yasser a fost dus afară şi nu l-am mai văzut. Auzisem că Amar ar fi lucrat ca pilot pentru trupele americane din Irak, acesta fiind motivul pentru care cei doi ar fi fost răpiţi de acasă.

“Nu ştiu dacă romanii erau curajoşi sau dacă erau doar pur şi simplu nebuni. Răpitorii i-au prevenit să nu vorbească intre ei pentru că ii aşteaptă moartea, dar aceştia au inceput să şuşotească chiar inainte ca gărzile să inchidă uşa. Vorbeau atat de tare incat am fost sigur că gărzile, auzindu-i, vor cobora şi ii vor lua la bătaie. La fel ca şi răpitorii noştri arabi, romanii nu prea repectau regulile. In afară de limba sa nativă, Marie vorbea limba arabă; ceilalţi vorbeau şi franceză. Intr-o noapte, după ce am auzit-o pe Marie vorbindu-i in engleză lui Florence, am vorbit şi eu grupului. De acum eram 10 ostatici in temniţă : Robert şi eu, Florence şi Hussein, Amar şi Yasser, cei trei romani şi Munaf."

Notă - Aşa este, imediat ce ne-au băgat in beciul cu ostatici, Marie Jeanne a inceput să vorbească, deşi primisem ameninţări cu moartea. Ne-au spus că suntem filmaţi şi ascultaţi continuu. Noi am incălcat in mod repetat regulile beciului, dar am fost pedepsiţi rar. Cel mai mult am fost pedepsit eu, fiind ţinut in cătuşe timp indelungat, pentru că trăgeam cu ochiul la gărzi, nu mancam sau nu luam in seamă ordinele. Nu imi aduc aminte ca vreunul dintre ostaticii romani să vorbească limba franceză, cu atat mai puţin ca Marie Jeanne să fi vorbit limba arabă. Roy a greşit numărătoarea ostaticilor, inainte de a-l muta pe Yasser, erau 11 persoane in beci.

Eduard Ovidiu Ohanesian

---