Remember "Afacerea Rapirea din Irak" - Intoarcerea

In data de 23 mai 2005, dupa o epopee de 55 de zile care a tinut cu sufletul la gura opinia publica, soseau in tara cu un avion militar tip Hercules, jurnalistii romani rapiti in Irak. La prima vedere, Marie Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Eduard Ovidiu Ohanesian, victimele unui act terorist comis de o grupare criminala din Bagdad, erau recuperati cu succes. Puterea de la Cotroceni jubila. Evenimentul a fost marcat si de diplomatia SUA parcata in capitala tarii noastre, printr-o telegrama clasificata a Ambasadei SUA emisa in aceeasi zi. In document se nota ca eliberarea jurnalistilor a fost o surpriza totala pentru ambasada, un cuib ticsit cu spioni militari, ofiteri CIA si FBI. Presa internationala a semnalat faptul ca, desi fusese eliberat alaturi de romani, printre cei prezenti la show-ul organizat de autoritati pe Baza Militara 90, nu se afla ghidul ziaristilor, cetateanul american Mohammad Munaf. In cursul anchetei avea sa iasa la iveala ca Munaf, student in comunism la Facultatea de Constructii Bucuresti, fusese conducatorul executiv al operatiunii in teren, alaturi de echipa formata, in mare majoritate, din neamurile si cunoscutii sai (frati, cumnati, cunostinte). Ulterior, in ciuda secretizarii abuzive a dosarului, au iesit la iveala conexiunile mafiote ale faptasilor cu politicienii, diplomatii, spionii si oamenii de afaceri dubiosi ai tarii. Organizatorii rapirii, Omar Hayssam si Mohammad Munaf aveau un cazier incarcat de infractiuni, pe care autoritatile romane s-au facut ca nu le vad decenii in sir. In spatele "Afacerii Rapirea din Irak", puterea democrata, sereiul lui Florian Coldea si Justitia cuplului Macovei-Kovesi ascundeau operatiuni de spionaj si de trafic international cu armament.





Initial, cabinetul Presedintiei a precizat ca suspectul Mohammad Munaf fusese retinut de Fortele Multinationale campate in Irak, pentru audieri. Dupa o vreme, cand minciuna stravezie a celui care purta nume conspirat "Petrov" a iesit la iveala, Traian Basescu a recidivat. Cetateanul SUA, Mohammad Munaf, vinovat pentru rapirea celor trei jurnalisti romani si cel putin complice la rapirea si torturarea unui fost ofiter al Pentagonului, Roy Hallums, nu putea fi adus in Romania pentru ca era cetatean al SUA. Documente DIICOT scoase la iveala in 2016 de subsemnatul si publicate in cartea "Afacerea Rapirea din Irak", aduc in discutie probabilitatea ca Munaf sa fi actionat pe teritoriul Romaniei in calitate de agent CIA. De unde si incercarea disperata a autoritatilor americane si romane de a-l proteja. Și uite asa, printr-o complicitate intre doua state aliate si membre NATO, mai bine de un deceniu, teroristul Mohammad Munaf avea sa fie tinut departe de justitie, intr-o suburbie kurda din Irak aflata sub control SUA.





Astfel, din "ratiuni de stat", imediat dupa eliberarea ostaticilor romani, oficialii de la Bucuresti demarau ancheta in dosarul "Rapirea din Irak" cu o uriasa minciuna. Au urmat alte minciuni, musamalizari si dezinformari. Rememoram evenimentul debarcarii jurnalistilor rapiti pe Baza Militara 90 si sejurul acestora in complexul conspirat K2-K4-T14 al Serviciului Roman de Informatii, alaturi de fostul presedinte Traian Basescu si alte personalitati ale vremii. Acelasi complex secret care a gazduit taieri de porc si chiolhane clasificate, unde s-a aranjat fraudarea alegerilor prezidentiale din 2009 si unde se intocmeau listele de executii pentru echipele mixte SRI-PICCJ.





Rusinea Romaniei, rusinea NATO





La scurt timp dupa demararea procesului simulat impotriva teroristilor Omar Hayssam si Mohammad Munaf, principalul suspect in afacerea rapirii cetateanul roman de origine siriana Hayssam fugea din tara, provocand o criza a sistemului, soldata cu demisia sefilor principalelor servicii secrete si a procurorului general al Romaniei. Semnatarul acestui material a reusit sa scoata la iveala numeroase documente care dovedesc ca in spatele rapirii jurnalistilor se ascundeau operatiuni secrete ale serviciilor speciale, printre care si acoperirea totala a traficului de armament desfasurat de statul roman de-a lungul timpului si protejarea teroristilor. Timp de 15 ani, in ciuda evidentelor, orice demers pentru declasificarea documentelor afacerii "Rapirea din Irak", catre oficialii romani, s-a soldat cu refuz total. Multe intrebari au ramas fara raspuns. La sfarsitul anului trecut, subsemnatul a trimis o notificare detaliata Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord, despre modul in care doua state membre NATO au ascuns si protejat mai bine de un deceniu, un terorist, cetatean SUA si, posibil, agent CIA, Mohammad Munaf de bratul cel lung al legii. Sfidand secretizarea abuziva a autoritatilor, in 2018, cartea "Afacerea Rapirea din Irak", o lucrare in doua volume, publicata de editura Argonaut, prezinta fapte, date si nume inedite, din care va prezentam un fragment.





"Trei zile de la sosirea din aventura irakiana, jurnalistii au fost transformati in detinuti de lux la vila fostului ministru de interne dejist Alexandru Draghici din complexul militar al SRI, codificat K2-K4-T14. Companie selecta, formata din securisti de toate rangurile, procurori, psihologi si medici. Ii raportau presedintelui Basescu tot ce misca. S-au luat primele declaratii la cald si s-au facut analize medicale. Psihologii Serviciului Roman de Informatii au ajuns la concluzia ca imi lipseste instinctul de conservare. Am vazut pentru prima oara, la televizor, arestarea teroristului Omar Hayssam. Intalnirea de taina cu ofiterii de informatii francezi. Basescu si Radu Timofte, nedespartiti, ne-au vizitat in fiecare seara. Colonelul Florin Coldea, viitorul prim-adjunct al directorului SRI, a fost maestru de ceremonii. Sincer cum il stim si satul de discutii protocolare, Traian Basescu ia taurul de coarne. "Mai copii, ce vreti voi de la mine?". In rest, vorbe despre senatori PSD si agentii semiguvernamentale de spionaj. O oferta de compromis. Sinceritatea presedintelui Basescu. Nu pentru debriefing am fost tinuti trei zile in custodia sereiului. Era o chestiune de atitudine. Pro sau contra Basescu. O noua etapa a diversiunii - "colonelul Dumitrescu".





Sosirea pe aeroport a intrecut orice asteptari. In vartejul evenimentului,explozia unui pneu din trenul de aterizare al aeronavei Hercules C130B (afaceredespre care scrisesem cu putin timp in urma) a trecut aproape neobservata.Calatoria am petrecut-o in compania celui ce avea sa devina mare grangur alServiciului Roman de Informatii - colonelul de la Directia Antitero, FlorianColdea. Din cauza procedurilor de coborare cu blindatul inaripat, am dat afara mancarea primta de la MApN. Nu era prima oara. O patisem si la intoarcerea din Afganistan, in 2004.





Dupa aterizarea cu peripetii, politistii de frontiera se miscau aproape robotic, stampilandu-ne la foc automat pasapoartele mult incercate in Irak. In graba si pe genunchi, n-au facut decat sa-mi manjesca documentul de calatorie. Primii coborati din avion, perechea de la postul Prima TV, Marie-Jeanne Ion si Sorin Miscoci. Pe aeroport, show-ul mediatic demarase in tromba. Mai rezervat, am coborat ultimul. Anemia si zilele petrecute la orizontala in beciul rapitorilor si-au spus cuvantul. Picioarele refuzau sa ma asculte. Odata cu noi au coborat membrii echipelor speciale deplasate la Bagdad, fiecare avand cate doua sau mai multe genti negre de piele in maini. Toti erau cagulati, unii dintre ei usor de recunoscut pentru specialistii in domeniu. S-au remarcat viitorul general si primadjunct al directorului SRI, colonelul Florin Coldea, cu un cap mai inalt decat ceilalti si un subordonat al sau, Cristi, in tricou de culoare rosie. Ce competente avea Serviciul Roman de Informatii intr-o operatiune desfasurata afara tarii, este greu de explicat chiar si astazi. In fata familiei, am ramas fara cuvinte. Am reusit sa baigui totusi cateva cuvinte mamei mele si cam atat. Vartejul imbratisarilor, nu a putut acoperi atitudinea prompta a mamei jurnalistei Marie-Jeanne, o femeie dintr-o bucata.





- Tot nu te potolesti?!, a suierat ea catre odor.





Era de fata crema puterii portocalii la acea ora. Traian Basescu pe buze cu zambetul sau inconfundabil, premierul Tariceanu ranjea patrat si ministrii, secretarii de stat, sefii serviciilor speciale stateau insirati de-a lungul traseului ca si cum ar fi asistat la vizita unui important sef de stat. Iuresul de pe aeroport m-a surprins total. Parca s-a strans o tara intreaga sa ne aclame. Printre ei, matusi, veri, colegi, prieteni pe care nu-i mai vazusem de o viata. Și atat de multi necunoscuti! O surpriza neasteptata. Plini de recunostinta, Marie-Jeanne si Miscoci l-au ridicat in slavi pe Traian Basescu. Putini "specialisti in ale terorismului" au observat ca am fost lasati sa ne apropiem de presedintele tarii si de parinti fara nici o opreliste. Fara sa fi fost supusi unei perioade de carantina.Orice ar fi fost in sufletul meu, nu puteam face opinie separata, cel putin nu in acel moment de euforie generala. Presedintele speculase din plin evenimentele.Nu noi, ci Traian Basescu era omul zilei.





Debriefing la vila lui Draghici





Fostul presedintele a scurtat intrevederea cu parintii si cu un zambet larg le-a spus: "Acum sunt invitatii mei“. Carantina incepuse. Am fost condusi in hangarul pentru elicoptere. Multa lume, ofiteri, generali, servicii, personal de intretinere, cunoscuti, necunoscuti. Mai multe dube ale Serviciului Roman de Informatii asteptau cuminti, incolonate. Masinile identice, impodobite cu girofaruri si perdelute la geamuri aveau sa plece in tromba atragand ziaristii ca niste magneti. S-au imprastiat in toate directiile. Ne-am suit in ultima duba si am plecat dupa ce s-a eliberat aeroportul. Pe traseu, am fost ascunsi dupa perdelute. Dar am putut vedea in urma noastra Casa Presei Libere. Trei zile am stat ascunsi sub nasul jurnalistilor, intr-o vila diplomatica apartinand Serviciului Roman de Informatii. Complexul secret al SRI aflat in cartierul Primaverii, intre bulevardul Mircea Eliade ( fost Kalinin) si strada





Turgheniev, este format din mai multe imobile preluate de spionajul intern de la RAPPS. Trei dintre acestea, codificate dupa numele strazilor pe care se afla,K2, K4 si T14, au facut subiectul unui urias scandal de presa, in urma caruia,in 2016, generalul Florian Coldea avea sa fie indepartat de la conducerea SRI.K2 era inconjurata la acea data de copaci inalti si stufosi, si a gazduit, dupaspusele administratorului, numeroase personalitati aflate in vizita in Romania.Initial, fusese construita pentru Alexandru Draghici, nefastul ministru de internedin perioada dejista. Nu a apucat sa locuiasca in vila. Cladirea, proiectata dupamodel sovietic, era deosebit de frumoasa. Camerele erau luxoase, cu bai, camari,living room, mese din marmura placate cu mozaic pictat de o frumusete aparte.Incaperile de la parter, foarte inalte, erau folosite pe post de birouri sau saloane.





Desi televizorul din camera mea avea imaginea tulbure, am putut vedea cum il saltau mascatii pe Omar Hayssam. Initial, fusese arestat intr-un dosar economic. Dulapurile erau burdusite cu halate albe de baie si alte rasfaturi. Trei zile nu ne-a lipsit nimic in afara de libertatea de miscare. Eram detinuti de lux, intr-o casa pazita 24 de ore din 24 de ofiteri SRI. O scara interioara serpuia de la apartamentele noastre in jos, intr-un urias living. Acolo au fost organizate audierile ziaristilor. Procurori si psihologi, fara avocat. In niste camere cu usi mari si grele din lemn, cu aer de sali de tribunal. Una din acestea era sala de mese. Colonelul Florian Coldea era pretutindeni. Ma intrebam cand mai are timp sa doarma. Mi-a acordat o atentie speciala (fie ea si la ordin), fiind apropiati o perioada lunga de timp. Alaturi de el, ocazional mai apareau si alti grei ai statului. Faceam ce faceam si le stricam pofta de mancare, intrebandu-i ba de jaful de la CIM Krivoi Rog, din Ucraina, ba de tunurile de la Bancorex. Nu doream ca specialistii in informatii sa creada ca mi-au fost afectate memoria sau spiritul critic. Puteam doar sa banuiesc ce se ascunde in spatele firmelor (controlate de Securitate) ARCOM S.A. si UzinExport S.A. pe filiera araba. Aflasem doar crampeie: contrabanda cu armament si o fabrica militara SAAD 24, ridicata in apropiere de orasul Mossul (directoratul Ninevah - Irak). Oare cati dintre "specialisti" locuiesc in complexul de lux al devalizatorilor din Calea Plevnei? Pana si la masa ne serveau tot ofiteri SRI.


Binomul din K2-K4-T14





Inca de la sosirea pe aeroport era foarte clar ca nu reprezentam nici un pericol epidemiologic sau de alta natura. Altfel, nu am fi stat in apropierea presedintelui, oficialilor, parintilor. Personalul medical ne-a recoltat probe si au facut analize complexe. Medicii au fost adusi de la Spitalul Militar de Urgenta "Profesor Doctor Agrippa Ionescu", din cadrul Serviciului Roman de Informatii. Ulterior, am primit doar o mica parte din analize (cu parafa laboratorului UM 0502 Bucuresti), dupa cum releva lipsa paginilor listate intr-un sistem informatic specializat. Nu s-au facut teste anti-drog sau daca s-au facut, nu sunt publice. In cazul nostru, acest tip de analize erau extrem de importante. Vila era pazita strasnic de cohorte de ofiteri ai spionajului intern. Pe holuri si in jurul cladirii strajuiau permanent echipe de baieti bine facuti, imbracati la costum si cravata. Ca pe vremuri. Peste noapte, trei jurnalisti devenisera obiectiv strategic de importanta nationala. Sau electorala. Aveam libertatea sa exploram casa. Afara insa, nu puteam trece de "firul rosu" invizibil. Cum depaseam limita virtuala, un baiat cu ochi albastri ne apostrofa. Prin gradina ne-am plimbat numai insotiti de seful spitalului SRI, colonelul Cristian Celea, sau impreuna cu presedintele tarii. Un tarc din sarma adapostea doua caprioare jigarite si un caine ciobanesc care-i trezeau doctorului Celea amintiri placute de la tara. Comportamentul autoritatilor a fost exemplar. Fiecare ziarist a fost audiat separat de o echipa formata dintr-un procuror si un psiholog SRI. Toti tineri, cu varsta in jur de 30 de ani. Toti raportau personal, presedintelui Traian Basescu.





Intrasem pentru prima data in contact direct cu Binomul, Trinomul sau cum s-o mai numi acest mecanism diabolic de musamalizare, reglementat prin protocoale neconstitutionale si secrete. La vremea aceea nimeni nu s-a intrebat cum este posibil ca "victimele" unui act de terorism international, o premiera in istoria Romaniei, sa fie anchetate de cupluri formate din procurori DIICOT si ofiteri SRI, in lipsa unui avocat, in unitatea militara ultrasecreta K2-K4-T14. Tot in detentia de lux din vila conspirata a SRI, prin bunavointa unui sef din cadrul DIICOT, am primit printre altele (pe sub mana), declaratia olografa data de Raad Halool (om de afaceri din Irak educat in Romania), unul dintre cei care au participat la celula de criza din Ambasada Romaniei din Bagdad. Declaratia sa nu apare la dosarul Rapirii din Irak."








Eduard Ovidiu Ohanesian

---