Potcovar de cai de rasă

Meseria de potcovar de cai de rasă, deşi nu se mai găseşte in nomenclator, ea mai este practicată cu multă dragoste de oameni ce şi-au dedicat intreaga viaţă ingrijirii copitelor cailor. Nu intamplător am spus ingrijirii copitelor cailor, deoarece nu am intalnit nici un medic veterinar care să aibă habar de această indeletnicire, de bolile pe care le pot produce potcoavele animalelor sau de tehnica prelucrării potcoavelor.


Pentru a aduce la cunoştinţa publicului larg importanţa meseriei de potcovar, am stat de vorbă cu Nea` Mişu Kuner, fost potcovar de cai de rasă, care a plecat in Germania in anul 1987 şi a revenit in Romania pentru a se intalni cu prietenii şi pentru a-şi revendica averile strămoşeşti.





Un fierar de breaslă





Kuner Michael, Nea` Mişu aşa cum il cunosc prietenii din Romania, a lucrat la Centrul de Echitaţie din Poiana Braşov şi a potcovit mulţi cai de rasă. El ne-a povestit că intre potcovar şi cai există o relaţie de atracţie, aşa cum există intre un bărbat şi o femeie. Fără iubire de animale nu poţi să te apropii de copitele unui cal, pentru că animalul nu se lasă atins. Dar mai bine să il lăsăm pe Nea` Mişu să ne povestească despre această nobilă meserie: „Eu sunt un fierar de breaslă. Am făcut trăsuri, căruţe şi pluguri şi am potcovit cai. Cand am ajuns in Germania, am constatat că aceste meserii nu sunt practicate de un singur om. Ele se impart: de căruţe, de trăsuri, de potcovari, de pluguri. Nici unul nu era pregătit ca mine să le facă pe toate. Am invăţat această meserie de la tatăl meu, care a fost şi el tot fierar. Nu am avut niciodată indoieli că nu voi ajunge un fierar bun, un potcovar de clasă. Am iubit această meserie şi am lucrat de fiecare dată cu plăcere. Sută mie că există o relaţie intre potcovar şi cal. Caii nici nu stau la potcovit dacă nu ştii să te porţi. Cand am lucrat la Centrul de Echitaţie din Poiana Braşov am primit doi cai arabi, respectiv doi armăsari foarte frumoşi. Nu a putut nimeni să se inţeleagă cu ei. Mi-au fost repartizaţi mie. Prima dată m-am plimbat cu ei şi s-a stabilit intre noi o prietenie. Cand am plecat, Centrul de Echitaţie a trebuit să-i vandă pentru că nimeni nu s-a mai inţeles cu ei. După mulţi ani, cand m-am intors in ţară, am trecut pe la acest centru şi am fost extrem de dezamăgit. Totul se duce de rapă şi rasele de cai s-au impuţinat”.





Ucenic la 14 ani





Privindu-l pe acest mare potcovar de cai de rasă am constatat că bucuria i se citeşte pe faţă şi, deşi are o varstă memorabilă acum, povesteşte cu mare plăcere, asemeni unui copil, despre inceputurile meseriei şi perioada de ucenicie: „Am plecat la 14 ani in ucenicie şi la 17 ani am ieşit meseriaş. Am experimentat meseria de fierar şi am lucrat la turnătoria de fontă de la Tractorul. Veniseră tractoarele. Caii s-au dus. Au fost ucişi şi au fost inlocuiţi de utilajele agricole. Ce era să fac, am fost nevoit să merg la tractoare. Adevărul este că şi tehnica este o meserie care se face cu plăcere. E o satisfacţie. Mie mi-a plăcut să invăţ şi am parcurs o evoluţie de la mic la mare. Apoi, am plecat la ONT ca mecanic frigorific. M-a mirosit domnul director Juncan de la acea vreme şi m-a chemat să lucrez la Centrul de Echitaţie. M-a luat cu el intr-o zi şi mi-a spus: uite, acesta este locul tău de muncă de acum incolo. Uite-aşa m-am apucat iar de cai. Şansa a revenit. Aşa-i de frumos să faci potcoave. M-a fascinat intotdeauna cum se topeşte fierul. Arta meseriei te atrage ca un magnet.”





Potcoave din pastile vidia





In perioada in care a fost criză pe piaţa metalelor, potcovarii au avut mari probleme in procurarea fierului pentru a face potcoave de cal. Despre acea perioadă, Michael Kuner, ne-a povestit: „Este o obligaţie a unui stăpan să-şi potcovească animalul la timp. Cine vrea să aibă un cal bun şi sănătos, trebuie să aibă grija de el, altfel se imbolnăveşte. Această meserie nu se face doar că eşti fierar şi ştii să baţi in nicovală. Asta se invaţă cu picioare in fund, de la maiştri. Trebuie să ai in vedere ca la un cal mai uşor să pui o potcoavă uşoară iar la unul greu, una mai rezistentă. Cuiele, respectiv caielele aşa cum se numesc cuiele care se bat in copită, trebuie aplicate după nişte reguli stricte. Dacă sunt prea lungi ele pot să rupă copita animalului. Au fost şi vremuri grele cand era pe piaţă criză de fier şi am fost nevoit să fac potcoave din pastile vidia şi din orice material care să nu se uzeze. Un meseriaş adevărat trebuie să stea drept in faţa meseriei. Dai suflet, dai tot.”





Ileana Gafton Dragoş

---